Cei mai mulți îl folosesc ca să-și sune părinții, dar și aceștia sunt tot mai bine echipați cu smartphone-uri și device-uri inteligente. Probabil că nepoții noștri vor citi despre el doar în cărțile de istorie a tehnologiei. În nici 20 de ani de la apariția telefoanelor mobile în România, posturile fixe au devenit o raritate care pe unii mai degrabă îi incomodează decât să-i ajute. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, consultate de HotNews.ro, în România sunt puțin peste 17 posturi fixe de telefon la 100 de familii. Cele mai multe le are Capitala, urmată de județele Timiș și Sibiu. La polul opus, în topul județelor cu cele mai puține conexiuni fixe, regăsim Teleorman și Giurgiu, cu mai puțin de 10 conexiuni fixe/100 de familii. Vezi în text și județele de unde se vorbește cel mai mult la telefonul fix.
Vezi mai jos topul conexiunilor fixe din România
Cei mai ”vorbăreți” (măsurat în minute/locuitor/an) sunt tot bucureștenii, urmați de clujeni și sibieni. La polul opus, cel mai puțin își petrec la telefonul fix locuitorii din Teleorman, Călărași și Giurgiu (vezi mai jos)
Cei mai în vârstă își amintesc cum, dacă aveai un post ”cuplat” (la care erau abonate câte două familii), de multe ori trebuia să aștepți ca celalalt să-și încheie apelul ca să poți suna. Dacă aveai o urgență, ridicai telefonul (dacă nu erai vreun ciudat care să asculte discuțiile cuplajului) și te răsteai: ”Dar închideți domnule discuția asta, că vrem să dăm și noi un telefon!”.
Cei din mediul rural aveau nu de puține ori câte un singur post telefonic în sat - la (fosta) Miliție, CAP sau la Școală, unde mergeau să se roage de paznic să-i lase să dea un telefon, iar paznicul le permitea doar apeluri cu taxă inversă.
Cert e că în nici 20 de ani, posturile fixe se împuținează tot mai mult. Iar copiii noștri, dar mai ales nepoții noștri vor vedea expus printr-un muzeu un aparat fix și ne vor întreba ce e ”device”-ul acela.
0
2
