Noul Parlament și viitorul Guvern care vor fi în curând instalate oficial, vor avea de gestionat, pe lângă problemele urgente ridicate de evoluția pandemiei și o serie de evoluții mai puțin vizibile, dar cu efecte negative esențiale pe termen mediu și lung. E vorba de problema îmbătrânirii și împuținării populației României, de migrația externă masivă, de corectarea balanței muncii în care populația activă economic este mai redusă decât cea inactivă, nemaivorbind de rata sărăciei sau de tinerii care nici nu studiază, nici nu muncesc.
1. Populația scade. Vom coborî un loc în UE, fiind devansați de olandezi
Populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii 50 de ani, arată datele Institutului Național de Statistică într-o lucrare publicată vineri la prânz. Declinul și îmbătrânirea populației va produce efecte în toate direcțiile: de la numărul de parlamentari și europarlamentari, la modificări structurale consistente în fiscalitate dar și societate. Conform proiecţiei demografice realizate de Eurostat, evoluțiile demografice vor face ca România să coboare cel puțin o poziție în Europa, Olanda urmând să devanseze țara noastră ca număr de locuitori.
Scăderea populaţiei României va fi însoţită de modificarea structurii pe vârste a populaţiei. Populaţia tânără de 0-14 ani va cunoaşte o scădere semnificativă în perioada 2018-2100, de aproape 1,2 milioane persoane, iar ponderea tinerilor în totalul populaţiei va scădea de la 15,6% (în 2018) la 13,9% (2100). Populaţia în vârstă de muncă de 15-64 ani, va cunoaşte o scădere cu 5,8 milioane persoane. Sursa date, aici.
2. Populaţia activă este inferioară populaţiei inactive din punct de vedere economic
Cum facem să îi aducem în piața muncii pe cei care din diferite motive, lipsesc? De vreo câțiva ani, populaţia activă este inferioară - ca pondere - populaţiei inactive din punct de vedere economic.
Între persoanele inactive se conturează segmentul populaţiei descurajate, reprezentând 1,3% din totalul populaţiei inactive. În ultimii 10 ani, evoluţia numărului de persoane descurajate a urmat tendinţele înregistrate de populaţia inactivă pentru perioade mai scurte de timp, sub influenţa conjuncturilor macroeconomice. Astfel, în perioada care a precedat criza economică, caracterizată de creştere economică, populaţia descurajată a scăzut treptat, atingând, în anul 2008, un minim (nivelul a scăzut la 41,7% comparativ cu cel înregistrat în 2005). În perioada care a urmat, populaţia descurajată a crescut până în anul 2011, după care s-a plasat pe o pantă de scădere uşoară.
Persoanele din grupa de vârstǎ 35-44 ani au fost cele mai afectate, persoanele din acest segment de vârstǎ reprezentând 25,6% din totalul persoanelor descurajate. În ultimii ani, se observă o tendinţă de echilibrare a grupelor de vârstă, în ceea ce priveşte fenomenul descurajării pe piaţa forţei de muncă, cel mai puţin afectată rămânând, totuşi, populaţia mai în vârstă (55-64 ani).
Persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile să lucreze în următoarele două săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfăşurat interviul), care au declarat că în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referinţă) au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: au crezut că nu există locuri libere sau nu au ştiut unde să caute; nu se simt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; au căutat altădată şi nu au găsit.
3. Numărul tinerilor care nu sunt ocupaţi şi nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, îngrijorător
Un alt lucru care trebuie avut în vedere de viitorii guvernanți este numărul de tineri cu vârsta între 15 şi 24 ani, care nici nu lucrează și nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, concept cunoscut sub abrevierea din limba engleză, NEET (Not in Employment neither in Education or Training). Acest segment de populaţie reprezintă o categorie particulară de persoane inactive economic.
Rata NEET semnalează dificultăţi în trecerea de la sistemul de educaţie la piaţa muncii şi problemele legate de ocupare pentru populaţia tânără, necuprinsă în sistemul de educaţie. Potrivit celor ai recente date ale INS, rata tinerilor care nu erau încadraţi profesional şi nu urmau niciun program educaţional sau de formare a fost de 14,5%, cei mai afectaţi fiind tinerii din mediul rural (17,5%) şi persoanele de sex feminin (17,8%).
Să nu uităm apoi de un alt segment de populaţie inactivă din punct de vedere economic, care îl constituie forţa de muncă potenţială adiţională, reprezentând suma a două categorii de persoane: „inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”. Institutul Național de Statistică a numărat 238.000 de români (din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani)care făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională. Dintre acestea 56,6% erau femei şi 62,5% locuiau în mediul rural. Spiritul antreprenorial nu este încă unul foarte dezvoltat în ţara noastră, ponderea patronilor fiind de numai 1,1% în totalul persoanelor ocupate, însă fenomenul este corelat şi cu politicile fiscale şi reglementările legislative în domeniul muncii.
4. Avem o rată a sărăciei care ne plasează pe ultimul loc în UE
Estimată pe baza veniturilor totale disponibile, exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii ale gospodăriei, rata sărăciei relative a fost în anul 2019 de 23,8%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 4632 mii persoane.
Față de 2016, în 2019 rata sărăciei a scăzut, dar față de datele de acum doi ani se înregistrează o ușoară creștere din păcate.
Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat între anii 2016-2019 în rândul tinerilor de 18-24 ani şi a copiilor în vârstă de până la 18 ani, circa 3 din 10 dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor.
Graficul ratei riscului de sărăcie în UE îl aveți aici.
5. Migrația externă, o altă mare problemă
Când 11% din populația unei localități cu puțin peste 5.000 de locuitori spune că are intenția să emigreze iar un locuitor din 3 s-ar muta oriunde în țară sau în afară numai să nu mai stea acolo, înseamnă că ceva nu merge bine în localitatea respectivă. Numele ei e Isaccea, județul Tulcea. Banca Mondială a făcut harta intențiilor de emigrare, luând în calcul 41 de orașe, inclusiv Capitala. La nivelul datelor agregate, 11% dintre românii care locuiesc în orașele de mai jos ar pleca din localitatea de domiciliu pentru minim doi ani, iar dintre aceștia, aproape jumătate ar părăsi România.
Dacă luăm populația comunicată de Statistică pentru acele localități, fluxul de oameni ar depăși 650.000 de locuitori, adică mai mult decât dublul populației Brașovului.
Migraţia dă naştere unor preocupări legate de "exodul creierelor", al mâinii de lucru calificate din ţările de origine, deoarece persoanele cu un nivel superior de educaţie tind să emigreze mai des în cadrul regiunii. Persoanele absolvente de învăţământ superior reprezintă aproape 40% din populaţiile de emigranţi din România, Republica Moldova, Albania, Macedonia de Nord, Republica Kârgâzstan, Kazahstan şi Tadjikistan, se arată într-un raport publicat miercuri de Banca Mondială (BM)
Ar mai fi de discutat dendințe ca cea legată de creşterea vârstei medii la prima căsătorie, care conduce la o creştere a vârstei la care mamele decid să aibă un copil şi la reducerea numărului de ani în care este posibilă nașterea altor copii. Sau de faptul că în România tot mai mulţi copii se nasc în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că această decizie nu mai depinde atât de mult de statutul de persoană căsătorită, de opinia sau oprobriul altor persoane, ci este în principal determinată de alte criterii: un venit adecvat, deţinerea resurselor materiale necesare pentru creşterea şi educarea corespunzătoare a copiilor, circumstanţe speciale din viaţa fiecărui individ. Dar vom discuta despre asta cu următoarea ocazie.
4
4
