În pandemie, cursurile fiind ținute online, studenții au avut frica inserției profesionale, viitorului lor până la urmă, a felului în care îi judecă ceilalți dacă intervin online, potrivit profesoarei ASE Monica Dudian. La rândul său, profesorul Bogdan Căpraru de la A.I.Cuza Iasi, își roagă studenții să deschidă camerele pentru a putea interacționa cu ei pentru a-și ajusta metodele de predare în funcție de reacțiile lor. Cei doi profesori au vorbit în cadrul unei conferințe online despre provocările de a ține activi studenții.

HotNews.roFoto: Hotnews

„A fost un an destul de greu. Prima provocare a fost menținerea echilibrului mental, ordinii interioare. Nu poți să lucrezi cu oameni dacă nu ești în echilibru”, a declarat Monica Dudian, în cadrul unui eveniment organizat de Oxygen Events.

Potrivit acesteia, cea mai mare dificultate pentru ea a fost să-și țină studenții online activi.

„Să-i țin pe toți. Ai minim 20 de persoane conectate și toate trebuie să fie atente și să intervină. Trebuie să faci asta fără să ai niciun fel de pregătire anterioară, training, fără să beneficiezi de consiliere psihologică și așa mai departe. A fost o provocare să găsesc noi metode de a-i ține vii, activi”, a spus profesoara.

• Nu mi-a ieșit din prima, în sensul că toți intrau, toți erau interesați de ce se întâmplă dar interveneau 25-30%. Treptat, să spunem că din 20 de studenți, 15 sunt permanent activi și intervin.

„Am reușit să beneficiem de noi instrumente de predare. Faptul că am fost online ne-a permis accesul la resurse care erau mai greu de folosit în sala de curs. Cred că le vom folosi în viitor în sala de curs sau de seminar”, a mai arătat ea.

• E cumva frumos, ne-am apropiat de studenți și în procesul de predare nu mai contează acum numai știința pe care o transmiți. Contează mult ca acei oameni cu care discuți să te simtă aproape, că ești tot timpul la dispoziția lor, să-i ajuți.

Gestionarea fricilor

„Și noi gestionăm frici. Și studenții noștri au frici. Nu frica de boală. Au frica inserției profesionale, viitorului lor până la urmă. Vor să interacționeze și fizic. Distanțarea e frumoasă, să lucrăm cu persoane din toate colțurile lumii. Avem colegi inclusiv din Sudan, dar pentru studenți este important să se simtă acest spirit de echipă, să se vadă între ei”, a spus Dudian.

• A fost cu adevărat o provocare.

„Era și frica de „Cum mă judecă celălalt” chiar dacă sunt online. De aici era frica de a interveni într-o discuție”, a precizat profesoara ASE.

• Au fost aspecte pe care le-am gestionat. Nici nu pot să vă spun cum. Cred că plăcerea de a fi profesor a contat foarte mult în modul în care m-am organizat.

„Am constatat că tânăra generație atât e criticată de unii pentru mine continuă să fie minunată. Eu cred că fiecare generație este altfel și câteodată nu mi se pare drept când sunt criticați. Fiecare generație e altfel, pur și simplu trebuie s-o înțelegem și să încercăm să înțelegem modul în care ei gândesc și se raportează la lumea în care trebuie să trăiască”, a mai spus Monica Dudian.

Prima săptămână, pe chat

Profesorul Bogdan Căpraru spune că la el s-a nimerit ca majoritatea cursurilor și seminariilor să le aibă în semestrul II.

„Îmi aduc aminte că în prima săptămână am ținut cursul pe chat de pe o platformă, cu posibilitatea de a arăta materiale prin intermediul ei”, a precizat el.

Apoi, potrivit acestuia, foarte repede conducerea universității a pus la punct tot ceea ce trebuie.

Ce lipsește

„Și acum este o provocare. Lipsește acel sentiment pe care îl ai când ești în fața unui public. Îl simți aproape: acea empatie, nu știu cum să-i spun, acea comunicare non-verbală cu publicul, capacitatea de a te ajusta în funcție de public, de reacția lui”, spune Căpraru.

• Am avut înainte cursuri în săli de 160 de persoane la una dintre specializările de finanțe-bănci. Se țineau în amfiteatre mari. Desigur, n-au fost 160 niciodată, dar erau peste 100 persoane.

„Gândiți-vă cum este să te uiți pe un ecran care nu întotdeauna presupune camerele deschise ale studenților. Nu întotdeauna sunt microfoanele deschise și să încerci să vezi dincolo de ecran, să-i simți dincolo de ecran și să împărtășești ceea ce trebuie. Uneori forțez lucrurile și le spun să deschidă camerele. Sunt momente în care ai nevoie de chestiunea asta”, afirmă profesorul.

O mare provocare a fost evaluarea studenților, spune el.

• De regulă se fac on sight. A fost o provocare cum să faci în așa fel încât să menții standardele. Adică să eviți situațiile în care studenții pot frauda.

• Am dat examenele finale de licență, disertatie. De regulă studentul vine la consultare la cabinet. A trebuit să facem întâlnirile virtuale.