Cum să devii imun la reclame pentru a nu-ți arunca banii aiurea. Ghidul minimalistului fericit

Sâmbătă, 16 ianuarie 2021, 11:21 Economie | Finanţe & Bănci

În ultima perioadă am văzut o reclamă la un card de credit prin care se dă de înțeles că îți poți cumpăra tot felul de lucruri (dacă nu ți le permiți - de aceea e credit). Practic, îndemna la cumpărarea a diverse produse de care, în concepția minimaliștilor, poate chiar nu ai nevoie. În paralel avem reclame, peste tot, la cel mai nou telefon, cel mai nou apartament, cea mai noua mașină. Poți fi imun la ele și să fii fericit: se traduce în mai mulți bani economisiți pentru diverse plăceri, precum vacanțe, donații și investiții. Filosofia minimalistă a început să prindă din ce în ce mai mult, cel puțin în afară.

Un exemplu negativ cunoscut personal de polul opus

• Will Rogers a spus odată: Prea mulți oameni cheltuiesc banii pe care nu-i au pentru a cumpăra lucruri pe care nu le vor pentru a impresiona oamenii pe care nu-i plac.

Pornim de la o poveste adevărată. Cunosc două persoane, destul de apropiate, ambele din București, dar pentru că povestea este trasă parcă la indigo, deși e vorba de un băiat și de o fată, ambii de aproximativ aceeași vârstă (în jur de 35 de ani) le compilăm (mai ales că nu e nicio diferență între ei din acest punct de vedere). Le vom spune Gabi.

Gabi consumă banii pe lucruri de care nu se bucură cu adevărat. Bine, se bucură pe moment. Tot ce și-a luat, cel mai recent telefon, smartwatch, mașină scumpă e pe datorie (card de credit). În cazul mașinii, povestea e chiar interesantă. Avea una buna, destul de nouă, dar dorea alta de fițe, mult mai scumpă, pentru că se uită pe rețelele de socializare și trebuie să arate asta acolo. Să-și arate viața de vis. Bineînțeles că nu-și permite cu salariul pe care-l are ca angajat simplu la bancă. Și-a făcut un credit pentru banii ăia argumentând: Păi pentru ce lucrez? Să nu mă simt bine?

Bineînțeles, creditul înseamnă dobândă și comisioane. E clar că va da înapoi mai mult decât a luat.

Mașina pe care o dorea e scumpă nouă, așa ca a vrut să cumpere una „la mâna a doua” în stare bună.

În România nu a văzut una acceptabilă, așa ca a găsit în Germania. A mers acolo, a cumpărat.

Gabi a crezut și că va agăța posibili parteneri de viață etalând bunurile. Până azi, chiar dacă pare ciudat, nu s-a întâmplat asta. Într-un caz e vorba de achiziționarea mașinii acum un an, iar în celălalt acum 4 luni.

Înainte de mașină a avut o altă idee. Să cumpere, la reducere de pe nu știu ce site, un set de 25 de cărți în ideea ca dacă va lua atâtea, se va apuca de citit. Nu a citit niciuna.

Cumpărarea unor bunuri de care nu ai neapărată nevoie, doar pentru a le etala, pe datorie, nu-ți aduce nimic. Poate doar o satisfacție pe moment, dar datoria rămâne și trebuie plătită. Asta încearcă să învețe și curentul minimalist. Totuși, nu știm cât de bun este minimalismul dus la extrem, dar filosofia din spate poate ajuta unele persoane, precum cele din exemplul de mai sus, să se gândească înainte de a cumpăra.

Ce-i un minimalist

Pentru un minimalist, obiectivul nu este de a reduce lucrurile pe care le deține, ci de a elimina distragerea atenției, astfel încât să se poată concentra asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante. Minimalismul este doar începutul – Fumio Sasaki în cartea „Goodbye, things”.

În general se recomandă să renunți la lucruri treptat, să vezi ce nu folosești și să scapi de ele: arunci, vinzi, donezi. Iar gândirea că poate un lucru îl vei folosi la un moment dat, deși nu te-ai atins de el de câțiva ani, e clar că poți trăi fără el. Cărțile pe acest subiect oferă diferite abordări în această privință.

Sasaki: Când devii minimalist, te eliberezi de toate mesajele materialiste care ne înconjoară. Toate reclamele creative și reclamele enervante nu mai au efect asupra ta. Vedetele nu te mai fac să te simți invidios. Produse noi cu specificații de top, apartamente noi în construcție - nimic nu are legătură cu tine și poți să te plimbi prin oraș simțindu-te confortabil și liber.

Cu cât mai multe lucruri deții, cu atât lucrurile te vor deține pe tine – Becker

„Consumerismul ne înconjoară ca aerul pe care-l respirăm și, precum aerul, este invizibil. Foarte greu ne dăm seama cât demult ne influențează filosofia potrivit căreia trebuie să cumpărăm, cumpărăm, cumpărăm ca să fim fericiți”, spune Becker.

El este de părere că trebuie măsurată amploarea propagandei consumeristice și să observăm cât de bine pătrunde discursul public asupra noastră. De asemenea, trebuie să recunoaștem că am fost influențați de el.

• Astăzi, o tabletă, cel mai nou telefon sau adidași au devenit premisa pentru a primi respect. Anumite branduri de bere sunt sinonime cu prietenia și cu comunitatea (asta pentru că, potrivit cărții lui Becker, omul este un animal social și vrem să facem parte dintr-un grup). O casă foarte mare arată statutul și dovada câștigurilor. Toate aceste idei au fost create de specialiștii în publicitate ai căror clienți profită când cumpărăm mai mult decât avem nevoie.

Specialiștii în publicitate au așa de mult succes în a se juca cu dorințele egoiste de a deține, încât astăzi a cumpăra și a deveni fericiți au devenit sinonime.

Ne place să cumpărăm. Drept dovadă, uitați-vă la Black Friday.

Mai mult timp și bani economisiți

„Mult timp și energie - Indiferent dacă facem bani pentru a le cumpăra (produsele respective), studiem și cumpăram, pentru a le curăța și organiza, pentru a le repara, pentru a le înlocui sau pentru a le vinde, bunurile noastre ne consumă timpul și energia. Deci, cu cât avem mai puține lucruri, cu atât ne va rămâne mai mult timp și energie pentru a le dedica altor activități care contează mai mult pentru noi”, scrie Becker.

Cumpărând mai puține lucruri, cheltuim mai puțini bani. Nu doar că nu achiziționăm lucruri, dar reușim să le menținem în stare bună pe cele pe care le avem. Poate calea spre libertate vine nu de la a avea mai mult, ci de la a deține mai puțin.

“Odată ce am făcut unele progrese în minimizarea stilului nostru de viață, apare un beneficiu evident. Deoarece am încetat să cumpărăm atât de multe lucruri, de obicei ajungem cu mai mulți bani în bancă. Cred că acești bani sunt dividendul financiar al minimalismului”, spune el.

Banii pot fi folosiți pentru investiții, donații, vacanțe. În unele articole chiar scrie că unele persoane au început să doneze pentru diverse cauze sociale.

Becker oferă și sfaturi pentru părinți. Am preluat doar unul:

• Încurajarea idealismului: Mulți adolescenți doresc o cauză care să ducă la schimbarea lumii. Totuși, foarte des cei mari nu înțeleg pe deplin, ba chiar descurajează idealismul tinerilor. Descriind posibilitățile oferite de minimalism, copiii pot fi încurajați să aibă visuri mai mari decât să aspire către cele mai noi dispozitive mobile, mașini scumpe sau, la un moment dat, o casă mare.

Cartea arată și cum tinerii pot fi învățați să înțeleagă mesajele publicitare, adică să vadă în spatele lor: „Ce încearcă cu adevărat să vă vândă cu această reclamă? Crezi că acel produs își va îndeplini promisiunea? ”

Lecția japoneza de minimalism – mai la extrem

În urmă cu câțiva ani citeam despre minimalism în presa japoneza de limbă engleză. Practic, acele persoane care practicau acest stil de viață nu aveau mare lucru în casă. Ei au mers chiar la extremă cu minimalismul: este un stil de viață care reduce posesia lucrurilor la minimul absolut de care ai nevoie.

O carte studiată în acest sens este: „Goodbye, things” de Fumio Sasaki.

El povestit din experiența sa și a oferit, printre altele, 55 sfaturi pentru a-i ajuta pe cei interesați să-și ia „rămas bun” de la lucrurile lor. În pozele de la începutul cărții vedem cum arată locul unde locuiește: un tatami, o măsuță, un laptop, ochelari. E o casă simplistă. Nu are nevoie de mai mult.

Povestește, la un moment dat în carte, că atunci când s-a mutat i-a luat 30 minute să-și împacheteze toate lucrurile.

Pentru el, a trăi ca un minimalist nu s-a rezumat doar la lucruri superficiale, precum plăcerea unei camere ordonate și ușor de curățat, ci a avut chiar o schimbare fundamentală.

La început avea casa plină. Avea multe cărți la care a renunțat (le-a vândut în mare parte) la fel și rafturile aferente, până și TV-ul și consola de jocuri. Acum citește e-book.

• Toată lumea vrea să fie fericită, dar a cumpăra ne face fericiți pentru o perioadă scurtă. Suntem pierduți când vine vorba de fericire.

„Pleci în vacanță și ajungi la destinație. Te așezi pe pat sau pe tatami, dacă locația e în stil japonez, și te simți bine. Camera este curată, nu sunteți înconjurați de toate lucrurile care de obicei vă distrag atenția, lucrurile care vă ocupă atât de multă atenție. De aceea cazările în călătorii sunt atât de confortabile. Aceasta este o stare minimalistă și toți am experimentat-o într-un fel sau altul”, spune Sasaki.

Legat de călătorii, este și reversul, spune el: Revii cu hârtii (bilete de la diverse atracții), suveniruri și altele pe care nu le folosești. Doar le depozitezi în casă și ocupă spațiu. Nu ai nevoie de ele ca să-ți amintești ca ai fost în vacanță. Poți avea poze în telefon.

Mintea noastră este consumată de modul în care ne văd alții, iar de când a devenit minimalist, conform lui Sasaki, nu mai are astfel de probleme.

• O persoană care își face o operație estetică se poate plictisi de îmbunătățiri și continuă să facă mai multe. Chipul unui copil se poate lumina dacă i se oferă o jucărie. În viitor, când crește, aceasta va dori o mașină de lux sau un garaj plin.
• Nu vă întrebați niciodată despre acei oameni bogați care au atât de multe și totuși continuă să cumpere lucruri noi? La fel ca noi, ei se satură să aibă aceleași produse, oricât de interesante ni se par aceste lucruri.

Cartea atacă și problemele legate de social media, respectiv de nevoia de validare și de laudă (nu intrăm în detalii – cine dorește poate citi cartea)

De asemenea, știe că nu trebuie să judeci pe cei care au lucruri dacă el a devenit minimalist.

„Cred că un minimalist este o persoană care știe ce este cu adevărat necesar pentru ea, astfel încât să se poată concentra asupra a ceea ce este cu adevărat important. Lucrurile necesare vor varia de la o persoană la alta, deci nu are prea mult rost să te compari cu ceilalți”.

Japonia a fost minimalistă în trecut

Sasaki povestește că străinii care au venit în Japonia înainte de industrializare au fost șocați. Poate e greu de imaginat astăzi, dar majoritatea oamenilor aveau două sau trei kimonouri, întotdeauna reîmprospătate și curate. Acestea erau toate hainele lor. Împachetau totul ușor și plecau unde era nevoie. Casele erau doar simple structuri care puteau fi ușor de reconstruit și oamenii nu aveau tendința de a locui în același loc toată viața. Cultura japoneză a fost una minimalistă.

Lucrurile s-au schimbat ulterior, bineînțeles, dar din 2010 a început să ia avânt acest curent, după ce a apărut cartea „The Life-Changing Magic of Tidying Up” de Marie Kondo, ce a avut succes.

Acest curent are succes, în opinia lui Sasaki, datorită informațiilor, dezvoltării tehnologiei și serviciilor care fac posibilă viața fără a deține multe lucruri și cel mai mare cutremur din Japonia (din 2011 – dar mai multe detalii despre influența sa puteți găsi în carte).

Invenția smartphone-urilor a dus spre calea minimaliștilor pentru că e un dispozitiv prin care citești ziare, faci poze, e o consola de jocuri etc.

Este doar un trend, bineînțeles, dar filosofia din spate atrage multă lume. Menționam, la început, documentarul de la care m-am inspirat în acest articol: The Minimalist – Less is now.

Îmi amintesc, acum un an și ceva eram la o conferință la Bursa de Valori București. În sala aia mică de la etajul 14, pe scaunul din fata mea era un antreprenor ce-și listase compania în urma cu ceva ani (o companie care merge foarte bine și acum). Când a scos telefonul, deoarece a primit un mesaj, am observat că avea același tip de smartphone ca mine, adică nu-și luase una dintre variantele nou apărute de cel puțin un an. Nu a simțit nevoia de upgrade. Nici nu-i păsa. E tot un soi de minimalism.

*Acest text nu încearcă să îndemne către acest mod de viață, ci să ducă la conștientizarea unui trend care atrage în ultima perioadă. Așa cum există propagandă pe zona consumului (sub formă de publicitate), la fel există acest trend.