A fost nevoie deci de șase drumuri, vreo patru solicitări online și un an jumate de așteptare ca să fac rost de emailul de serviciu al inspectorului responsabil cu impozitele mele. Niciun moment, pe parcursul acestui proces chinuitor pentru mine, nu s-a pus problema unui număr de telefon care ar fi scurtat și rezolvat cu siguranță toată treaba, scrie Dollores Benezic pe blogul personal.
Nu știu dacă inspectorii au telefoane mobile de serviciu sau nu, dar după reorganizare pare că nu au nici măcar un telefon fix sau un birou la care pot fi găsiți, cum era înainte. Nu mai zic că la sectorul 3 cel puțin, sediul este adăpostit într-un parter comercial de bloc unde nu ai acces decât la acest ghișeu unic și la casierie. Dacă vrei să bați la ușa unui superior, nu ai cum pentru că nu se știe unde și dacă există acest șef. Nu e afișat niciun contact la intrare sau online.
Din experiența asta traumatizantă pentru mine (da, am îmbătrânit, nu mă mai țin nervii ca pe vremuri), am zis să scriu câteva concluzii care ar putea să ajute la îmbunătățirea reală a serviciilor ANAF, dacă cineva din Guvern sau Ministerul de Finanțe chiar își dorește asta:
- 1. Renunțați la ghișeul unic. Nu folosește la nimic. De câte ori am fost acolo nu am văzut niciun om ieșind „rezolvat” de la ghișeul unic. Inspectorii care fac „de serviciu” la ghișeul unic au propriile lor atribuții în restul timpului, iar la ghișeul ăla nu fac decât să se enerveze inutil cu niște petenți nemulțumiți care le cer lucruri ce nu stau în puterea lor. Nu ne ajută nici pe noi, nici pe ei.
- 2. Instituiți un program de audiențe la inspectorii de literă. Numai inspectorul de literă are competența de a verifica și modifica o situație fiscală în contul contribuabilului, de aceea este mult mai utilă o discuție contribual-inspector de literă, în care lucrurile se pot remedia pe loc sau se pot explica diferențele. Așa era înainte de „reorganizare” și deși am mai avut ani în care mi s-au calculat greșit regularizările, nu am pățit în niciun an ca acum, să fac atâtea drumuri inutile, doar pentru că nu am avut acces, așa cum ar fi fost firesc, la inspectorul de literă. Probabil că într-un viitor fericit, în care sistemul va funcționa, nu va fi nevoie ca inspectorii de literă să fie bătuți la cap și cu audiențe, însă cum e acum este o bătaie de joc la adresa tuturor.
- 3. Faceți mai explicite deciziile de impunere sau somațiile de plată. Pe somația mea sunt multe cuvinte inutile, care nu spun esențialul: pentru ce an datorez eu acei bani? Somația se bazează pe un titlu executoriu din 2019, dar pentru ce an sunt asigurările de sănătate regularizate nu scrie. A fost nevoie de un drum la ANAF ca să aflu, aglomerând din nou ghișeul unic, enervând-o pe doamna de la ghișeu (nu mai zic de nervii mei), și de încă o cerere scrisă la registratură ca să aflu informația aia care putea să figureze pe somație: aveți de plătit suma x care reprezintă regularizări de y din anul z.
- 4. Publicați datele de contact ale inspectorilor/șefilor lor, online sau și mai bine chiar pe deciziile de impunere, astfel încât atunci când omul primește decizia și are de făcut comentarii, rectificări, întrebări să acceseze direct pe cel care știe despre ce e vorba și poate repara eventualele greșeli. Acest lucru logic și civilizat ar scuti de drumuri oamenii și ar degreva ghișeul unic. În prezent statul ne tratează ca pe niște hărțuitori de care trebuie să-și ferească angajații, să nu cumva să-i sunăm sau să le trimitem emailuri nesolicitate.
- 5. Faceți ceva ca angajații ANAF să nu ne mai trateze apriori ca pe niște hoți și mincinoși. Cel puțin în cazul meu am reușit, iată, să demonstrez că nu sunt nici una nici alta, însă până am făcut asta, niciunul dintre funcționarii cu care am venit în contact la ghișeul unic nu m-a crezut, deși aveam dovezi scrise. Ei sunt formați să creadă doar ce le arată sistemul, însă sistemul are datele greșit introduse tot de ei.
- 6. Faceți odată SVP-ul ăla util și folosiți toate datele pe care le adunați de la noi și în beneficiul nostru. Aveți în sistem toate datele mele: adresă, email, telefon, cont bancar. De ce e nevoie ca să mai fac eu încă un drum, al șaptelea, la ANAF sector 3, ca să depun o cerere scrisă la registratură, un nene să-mi dea bon și să aștept ca cineva s-o aprobe probabil, ca să-mi virați în cont banii ăia pe care mi-i datorați din 2014? De ce nu-i puteți trimite direct în cont, e cineva care nu vrea banii înapoi de la ANAF? Ca să nu mai zic de ipocrizia acelei programări online pentru o întâlnire cu același ghișeu unic veșnic asaltat de oameni. De ce nu sunt programările online făcute de exemplu la acel inspector de literă care poate să și rezolve problema omului, atunci când ajungi în fața lui?
5
14
