Ce-a adus bun pandemia? Concluzia e un grad mai ridicat de digitalizare. Învățământul clasic poate face un pas spre UBERizare. Ar transforma și impulsiona cunoașterea. Ideea pe care o prezentăm mai jos pare utopică, dar nu imposibilă. Bineînțeles, universitățile mari nu vor accepta, așa cum ne explică profesorul și psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, dar cele de mâna a doua e posibil.

HotNews.roFoto: Hotnews

Foarte pe scurt:

  • Majoritatea studenților vorbesc engleza, ceea ce ar ajuta la UBERizare
  • Un student ar putea alege, într-un astfel de sistem, profesorii dar nu materia
  • Poate alege si profesori de la universitati din strainatate
  • Trei lucruri ce trebuie luate în considerare, în viziunea lui Mircea Miclea
  • Universitățile mari nu vor renunța la brand pentru că aduce câștiguri foarte mari
  • Universitățile de mâna a doua ar putea fi interesate
  • Mediul public preferă să se legitimeze decât să fie eficient. Preocuparea mediului public este: Cum să ne justificăm? Atunci ei cer încă un document în plus, o semnătură
  • În cazul elevilor de liceu, folosind un model asemănător, se poate ajunge la liberalizarea profesiei de predare

Ideea de UBERizare a învățământului

*știm că există cursuri online de perfecționare, dar ideea pe care o prezentăm este diferită

Anul trecut, într-o conferință online, o profesoară de la ASE povestea cum predă online. Printre altele, a vorbit despre faptul că majoritatea studenților vorbesc limba engleză, ceea ce înseamnă că li se poate recomanda să citească literatură economică străină. Un lucru bun, având în vedere că foarte puține cărți sunt traduse în română din cele noi. De fapt, cele mai bune cărți economice pe care le-am citit nu au fost traduse, încă. Probabil și pentru că sunt destul de noi.

Acum că se predă și online, iar tinerii vorbesc engleză, am putea să facem un exercițiu de imaginație.

Cum ar fi dacă dacă școala online ar fi internațională? Adică să se producă un soi de descentralizare a învățământului pe modelul Uber și altele, folosind practic activele universităților.

Nu ne referim aici la cursurile online de specializare, care existau și înainte de pandemie, ci la cu totul altceva.

Să spunem că am terminat 12 clase, am informațiile de bază, iar acum știu ce-mi doresc să practic. Universitățile sunt multe, profesorii sunt mulți. Aud că o universitate din Paris are doi profesori buni pe un anumit domeniu, alta are unul în Berlin.

Printr-o aplicație ar urma să mă pot înscrie la cursurile lor online, precum și la altele, care să fie alese în funcție de domeniul de interes. Practic, să se elimine admiterea la universitate în mod normal (în anumite domenii, precum actorie, medicină și altele nu ar putea fi implementat așa ceva, acolo fiind vorba de abilități ce trebuie dobândite prin practică în mod fizic). Aplicația va ști ceea ce fac, la ce cursuri m-am înscris din domeniul de interes. Dacă aleg de exemplu finanțe-bănci ca specializare, am de ales profesorii, nu materiile.

Materiile vor trebui păstrate. Voi putea alege un profesor din Berlin, altul din Paris etc.

Universitățile fiind înscrise în aplicație, când va fi vorba de examene, voi putea fi supravegheat într-o sală.

Dacă vorbim de pregătirea unui anumit proiect, la fel, voi putea să redactez materialul și să-l trimit.

Fiecare profesor important are o echipă de susținere care să-l ajute. Dacă profesorul din Paris, de exemplu, și echipa sa consideră că am greșit, atunci să mă descalifice.

Dacă nu am înțeles ceva la un curs, atunci pot face o cerere către profesor, iar cineva din echipa sa poate să-mi explice într-o întâlnire online sau offline (dacă membru echipei e în țară).

La final, după câțiva ani, să spunem 3, aș putea să-mi termin studiile, iar aplicația va avea tot istoricul meu la cursuri, note, proiecte redactate și notele profesorilor.

Practic, să dispară sistemul de diplome.

Angajatorul va putea avea acces la note pentru a vedea că studiile au fost terminate în regulă.

Trei lucruri ce trebuie ce trebuie luate în considerare. Universitățile de mâna a doua ar putea fi interesate

HotNews.ro a discutat pe această idee cu profesorul și psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației.

„Nu e chiar așa utopică ideea. Dacă stăm să ne uităm în istorie, ea ne învață mereu că lucrurile care în momentul T1 erau considerate imposibile, în momentul T2 nu numai că au devenit posibile, ba au devenit reale. E posibilă și s-ar putea să devină o realitate”, a spus Miclea.

Trei lucruri care trebuie luate în proiecția asta, potrivit profesorului:

1. Unele universități au brandul lor. Vor ține la acest brand. Nu vor vrea să se amestece cu alte universități sau să ofere pe bucăți ceea ce ele pot să vândă, adică cunoaștere. Vor vrea să te duci la universitatea lor să-ți dea tot calupul. Te înscrii la specializarea X, deci iei de la noi tot și plătești 20.000 – 30.000 – 40.000 de dolari taxă, cum e în SUA.

Nu numai că ele nu vor renunța, pentru că e o sursă semnificativă de venit. Uitați-vă la taxele din Marea Britanie și SUA. Sunt enorme. Au crescut mai mult decât rata inflației. Sunt unele dintre cele mai mari creșteri de după al doilea război mondial.

Nu vor renunța la brand pentru că aduce câștiguri foarte mari.

2. Beneficiarii de astfel de diplome nu vor renunța la aceste branduri, la aceste diplome. Mă refer la universitățile de prestigiu pentru că le oferă multe oportunități pe piața muncii.

3. Pentru mediul economic, posesia unei diplome te scutește de a mai verifica gradul de pregătire a celuilalt. Aici mă refer tot la universitățile de prestigiu.

„Universitățile de prestigiu, nu numai la nivel mondial, ci și în interiorul unor țări, vor renunța greu pentru că toate cele trei părți sunt interesate să le mențină”, a mai arătat el.

Potrivit acestuia, universitățile de mâna a doua este posibil să dorească să facă asta.

„Eu cred că, în sine, în cazul cunoașterii nu contează sursa din care o dobândești (Universitatea X sau Y). Valoarea cunoașterii este determinată de câte probleme poți rezolva cu cunoașterea pe care o ai și cât de speciale sunt aceste probleme”, a mai arătat Mircea Miclea.

Pe piața muncii, mediul public se va mișca greu să accepte renunțarea la diplome

„Legislația de angajare în domeniul public trebuie schimbată. Acum, dacă vrei să te angajezi ca jurist într-o instituție publică trebuie să prezinți la dosar diplomă de învățământ superior. Atunci va trebui o schimbare de legislație. Asta va fi foarte lent”, a explicat fostul ministru al Educației.

• Mediul public preferă să se legitimeze decât să fie eficient. Preocuparea mediului public este: Cum să ne justificăm? Atunci ei cer încă un document în plus, o semnătură. Acolo va fi ultimul loc unde se va accepta renunțarea la diplome.

„Mediul privat se va mișca mai repede”, explică el.

UBERizare și la liceu, dar pe plan intern

Am mers cu exemplul mai departe și poate fi aplicată chiar pentru elevii de liceu într-un format asemănător. La fel, să poți alege profesorul, nu materia.

Profesorii vor fi încurajați să se perfecționeze mai bine în a explica materia dacă tot mai mulți studenți/liceeni vor dori să participe la cursurile lor.

Într-un astfel de sistem ar putea fi eliminate situațiile în care un profesor speră să primească cadouri de la elevi pentru note mai mari. Profesorii care nu pun pasiune în ceea ce predau, vor avea de pierdut. Pot fi înlocuiți de alții care își doresc să formeze oameni.

Liberalizarea profesiei de predare

„Există o șansă pentru așa ceva, în sensul că valoarea cunoașterii este dată de problemele pe care le poți rezolva datorită ei și nu din ce sursă le iei. Dacă aș fi profesor m-aș gândi: De ce aș mai fi nevoie să stau la liceul X din moment ce valoarea e dată nu de apartenența mea la liceu, ci de cât știu eu?”, a mai arătat Miclea.

Atunci activitatea de predare va deveni un fel cea de avocatură sau notariat, servicii libere.

• Atunci, să spunem că am competențe pe matematică, dau printre cele mai bune ore de matematică, tu le cumperi de la mine, eu de ce trebuie să aparțin unui liceu?

„Se va liberaliza profesia de predare”, a mai arătat Mircea Miclea.

*Ideea acestui material reprezintă un exercițiu de imaginație pe marginea unei idei urmărite studiind trendurile din piață și ar trebui tratat ca atare.