Deși suntem a cincea țară ca suprafață arabilă din Europa, suntem la coada multor clasamente care țin de agricultură. ”La sfeclă de zahăr nici nu existăm în Europa, importăm aproape tot. La legume stăm în general foarte prost. La mere avem 4,8% din producția europeană, în vreme ce polonezii au 26%. La carne de vită avem doar 0,6% din producția europeană, la porc avem 1,5% iar la lapte doar 2,6%. De ce sunt importante cifrele astea? Pentru că ele se văd mai departe în balanța comercială”, a explicat Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank la o conferință organizată de cursdeguvernare.ro. El s-a mai referit în discuții la problemele structurale grave din acest sector.
Ce a mai spus Ionuț Dumitru:
Noi suntem o țară cu potențial agricol enorm. Suntem în top 5 la nivel european ca suprafața arabilă. Deci din perspectiva dimensiunii noastre ca jucător în zona agricolă ar trebui să fim un jucător foarte mare în top 5 la nivel european.
Avem și o populație care este destul de mult localizată în zona rurală și care se ocupă de agricultură - populația ocupată în agricultură e cam 21,8% din total, însă valoarea adăugată brută a agriculturii e de numai 4 la sută.
Când 20% din populație ocupată îți produce doar 4 la sută din PIB, înseamnă că avem o ineficiență crasă în zona de utilizare a forței de muncă în agricultură. În același timp avem problema aceasta a agriculturii de subzistență. Dacă ne uităm pe cifre vedem că aproximativ 85 la sută din populație ocupată în agricultură este așa numita ”auto ocupare” , în mare parte a ei face ceea ce numim agricultură de subzistență.
Ponderea salariaților în agricultură este semnificativ mai mică decât în alte state.
Dacă ne uităm la dimensiunea fermelor, dimensiunea medie a fermei în România este 3,7 hectare ceea ce este ridicol, pentru că nu ai cum să faci agricultură eficientă pe o suprafață de 3,7 hectare. Vecinii noștri iarăși pare că au furat startul și ne-au luat o înainte. În Bulgaria, dimensiunea fermei e de 5-6 ori mai mare și au o viteză de comasare foarte mare. La noi cred că ar trebui prioritizată stimularea comasării pentru a crește eficiența.
Avem multe ferme de subzistență. Avem peste 86% din ferme care consumă mai mult de 50% din ce produc (asta însemnând că aceste ferme produc mai mult pentru consumul propriu) și în același timp avem printre cele mai mari ponderi din Europa a fermelor în care managerul are peste 65 de ani. Avem manageri de exploatații îmbătrâniți și lucrul ăsta evident că are și implicații majore. Dacă ne uităm la educația celor care fac agricultură sau la ponderea celor care spun că învață meserie la locul de muncă sau la cei care nu au beneficiat de un training complet și s-au bazat doar pe experienta proprie, în România avem ponderea cea mai mare. La noi, cea mai mare parte a celor care fac agricultură se bazează pe experiența dobândită la locul de muncă.
Zootehnia la noi este ca și cum n-ar fi. Suntem la coada clasamentului din punct de vedere al numărului de animale/ fermă spre exemplu. Productivitatea e destul de slabă și la porumb și la cultura de grâu, deși s-au făcut progrese destul de mari în ultimii ani, dar tot suntem spre coada clasamentului.
Producția agricolă este foarte dependentă de climă, iar noi nu am investit mai nimic la irigații. Îmi amintesc că acum câțiva ani participam la o conferință la care era prezent și ministrul Agriculturii care ne explica că s-au investit câteva zeci de milioane de euro în irigații. Păi în ritmul ăsta cred că ne trebuiau vreo 2000 de ani ca să putem să refacem sistemele de irigații.
Dacă ne uităm la cum stăm noi față de ceilalți, se văd foarte bine zonele unde avem probleme foarte mari.
Spre exemplu noi avem o suprafață agricolă la nivel european care reprezintă cam 9%. Deci 9% din suprafața agricolă utilizată în spațiul european este în România. Avem 32% din ferme. E clar că numărul pe ferme este foarte mare, iar ferma de subzistență probabil că încet-încet își va diminua importanța.
Producția de cereale: România produce cam 10 la sută din cerealele din Europa ceea ce e relativ bine.
La cartofi stăm destul de slab, la sfeclă de zahăr nici nu existăm, importăm aproape tot. În general la legume stăm foarte prost și avem un potențial mult mai mare. La mere, uitați-vă la Polonia spre exemplu, care produce 26% din mere, iar noi doar 4,8%.
La fel, la carne de vită avem doar 0,6% din producția europeană, la porc avem 1,5% iar la lapte doar 2,6%. De ce sunt importante cifrele astea? Pentru că ele se văd mai departe în balanța comercială.
Dacă ne uităm în balanța comercială avem un deficit mare structural de produse agroalimentare, localizat la câteva produse mari: carne, legume, fructe și lapte. Este trist, foarte trist ca o țară aflată în top 5 ca potențial agricol să fie importator net de produse agroalimentare de bază!
Deficitele cele mai mari le avem cu trei țări: Germania, Polonia și Ungaria. Pe locul 4 e Bulgaria, care are un potențial mult mai mic decât al nostru.
În concluzie, cred că trebuie adresate toate aceste de slăbiciuni pe care le avem pentru că altfel ne vom întâlni peste zece ani și vom discuta exact aceleași lucruri.
Vezi aici toate graficele din prezentarea lui Ionuț Dumitru.
3
6
