Experiența cel puțin a ultimilor 12 ani ne-a arătat mereu o clasa politică aflată în opoziție care a avut un subiect predilect de a ataca clasa politică aflată la putere, și anume lipsa de predictibilitate în mediul de afaceri, asta indiferent de cum s-au numit partidele politice aflate la putere sau în opoziție,. Sloganurile gen “Predictibilitate”, „Jos corupția” sau “Toleranță zero la evaziunea fiscală” au fost atât de des vehiculate și clamate la nivel declarativ, încât parcă au fost și golite de conținut, prin expunerea lor mediatică excesivă, parcă exclusiv ca un etern subiect de campanie electorală.
Respectând “buna tradiție” a ultimilor ani, spre sfârșitul lunii decembrie 2020, chiar înainte de Crăciun, au apărut legile nr. 295 și nr. 296 care au venit cu multe modificări la nivelul atât al procedurii, cât și respectiv al legislației fiscale. Nimic nou, toate cum le știam, că doar eram deja obișnuiți cu implementarea, pe ultima sută de metri a anului, a „revoluției fiscale” adusă anterior de OUG nr. 114/2018, trebuia să asimilăm și aceste noi prevederi normative și să le aplicăm corect de la 01 ianuarie 2021. Și acum chiar aveam și timp suficient de studiu între Crăciun și revelion, că tot e la mare modă perfidul ăsta de COVID și trebuie să stăm cuminți în casă, ca să nu ne surprindă virusul plimbându-ne pe străzi aiurea.
Lecturând noutățile fiscale, îmi atrag atenția, printre multe altele, și următoarele prevederi normative:
- creșterea la 140.000 euro a plafonului valoric pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în cazul livrărilor către persoane fizice de bunuri imobile care se încadrează în noțiunea de locuință socială
- deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu provizioanele aferente clienților neîncasați, cu o întârziere de peste 270 de zile de la scadență, în procent de 100%, în loc de 30%
- posibilitatea acordării sumei de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil al salariatului, copil aflat în sistemul de educație timpurie, fără ca suma respectivă să fie asimilată ca și venit de natură salarială și, mai mult, urmând să fie dedusă sub forma creditului fiscal din impozitul pe profit datorat de angajator.
Toate bune și frumoase, îmi informez clienții despre noile modificări fiscale, pentru a stabili o strategie începând cu 01 ianuarie 2021. Pe atunci, nu aveam de unde să știu că, la ceas de seară, chiar înainte de revelion, pe 31 decembrie 2020, avea să apară în Monitorul Oficial OUG nr. 226, prin care termenul de aplicare a primelor două prevederi a fost prorogat cu un an, până la data de 01 ianuarie 2022. Asta da predictibilitate !!! “Rafinamentul” în materie fusese dus deja la un alt nivel, pentru că lipsa lipsei de predictibilitate înseamnă, până la urmă, predictibilitate, nu-i așa ? E adevărat că, așa cum rezultă din informațiile publice vehiculate în prezent, se pare că și soarta celei de a treia măsuri va fi, în sfârșit, clarificată, după 3 luni în care a fost în vigoare, dar nu a avut oricum norme de aplicare practică - în sensul că asta e, nu se poate și nu se mai aplică. Pentru că asta se cam întâmplă când promovezi măsuri fiscale fără o fundamentare prealabilă riguroasă a impactului bugetar al acestora…
Să mai spunem și despre predictibilitatea din primul trimestru al anului 2021, în raport de deductibilitatea fiscală a cheltuielilor rezultate ca urmare a tranzacțiilor derulate cu parteneri comerciali din Turcia ?!? Uite anexa, nu-i anexa, asta are, asta n-are, asta e câștigătoare…
Un alt exemplu „clasic” de predictibilitate? Conform tot Legii nr. 296/2020, a fost introdusă aplicarea măsurilor de simplificare (taxarea inversă) în cazul livrărilor de gaze naturale între traderii de pe această piață (respectiv, care au calitatea de cumpărător – revânzător și nu utilizează gazele naturale respective pentru consum propriu). Foarte corect, inclusiv din perspectiva faptului că astfel s-a realizat o abordare unitară atât pe piața energiei electrice, cât și pe cea a gazelor naturale. Numai că, pentru aplicarea acestei prevederi, cumpărătorul trebuia nu numai să dețină o autorizație eliberată de ANRE, ci și să figureze pe site ul ANAF în lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. l) pct. 2 din Codul fiscal. Mulți agenți economici din domeniu au căutat, la începutul lunii ianuarie 2021, formularul necesar pentru operaționalizarea în practică a înregistrării respective …și, da, ați ghicit, nu l-au găsit… Despre predictibilitatea funcționării în sectorul HORECA, cred că orice comentariu e inutil…
Din păcate, a fost un tratament unitar exact acolo unde nu trebuia să fie: suspendarea de a valma a obligației de plată la termenul scadent a debitelor fiscale, fără stabilirea în prealabil a unui set unitar de criterii raționale și obiective care să justifice încadrarea firmelor pentru aplicarea acestei măsuri…iar prelungirea succesivă a acestei măsuri nu a făcut decât să creeze frustrări în cazul unor agenți economici de bună credință și care au făcut eforturi să țină pasul cu achitarea obligațiilor fiscale declarate, în timp ce alții (poate concurenți în piață) au beneficiat practic de un credit fără dobândă pe care l-au folosit pentru capitalizarea propriei firme. Dar dacă și după ce am încheiat anul 2020 cu un deficit bugetar de peste 9%, noi ne punem și acum problema de prelungire în continuare a facilităților fiscale oferite, după caz, de OUG nr. 69/2020, OUG nr. 6/2019 și, mai ales, de OUG nr. 181/2020, fără o analiză punctuală și particulară a firmelor pentru care chiar s-ar justifica prelungirea acestor facilități fiscale, atunci chiar că nu ne mai rămâne decât speranța că ne vom încadra în ținta de deficit bugetar de aproximativ 7,2% prevăzut pentru anul 2021.
Aici vreau să aduc în discuție și un element nu doar de lipsă de predictibilitate, ci chiar de lipsă de coerență în aplicarea textului de lege: prin modificări succesive s-a stabilit ca termen limită data de 15 decembrie 2020 pentru depunerea cererii de anulare a obligațiilor fiscale accesorii în baza OUG nr. 69/2020, prelungit ulterior la data de 31 martie 2021, conform prevederilor OUG nr. 226/2020, care a fost însă publicată în Monitorul Oficial nr. 1332 din data de 31 decembrie 2020. Același termen este valabil și pentru depunerea cererii de eșalonare simplificată, conform OUG nr. 181/2020 sau a intenției de restructurare a datoriilor bugetare, conform OUG nr. 6/2019, cu modificările și completările ulterioare. Și atunci, mă întreb cum rămâne cu perioada asta între 16 și 30 decembrie 2020, perioada care practic nu înțeleg dacă a mai fost reglementată sau nu de cadrul normativ…? Chiar așa, cum o fi procedat fiscul în perioada asta, între 16 și 30 decembrie 2020 ? Adevărat vizionar trebuia să fii ca să intuiești că măsura va produce iarăși efecte, ulterior și la 15 zile după termenul limită de decădere privind aplicarea ei…
E adevărat că lumea se schimbă, conjuncturile evoluează şi se transformă, iar modificările legislative trebuie să fie în acord cu acestea și să țină pasul cu ele. Dar asta nu cred că poate justifica această manelizare permanentă a legislației fiscale, specifică cel puțin ultimilor 12 ani, indiferent de partidele politice care au fost la guvernare (și, în perioada asta, au fost cam toate). Fiecare partid aflat în opoziție (și, repet, nu am în vedere o anumită coloratură politică) promite predictibilitate pentru mediul de afaceri, dacă va ajunge la putere. Această ipocrizie parcă nesfârșită îmi aduce aminte de imaginile de dinainte de 1989 – deși la Revoluția din 1989 nu aveam decât 16 ani – în care „tovarăşilor” de la partid le plăcea să fumeze câte o ţigară Kent („originală, cu castelul pe ea”) între două şedinţe de partid, în care dezbăteau şi aclamau „valorile comunismului”. Ca societatea asta să se așeze odată pe un drum sănătos, cred că este esențial să fugim de ipocrizie și de impostură mai rău decât fugea Ion Iliescu de Corneliu Coposu, la începutul anilor '90.
Și dacă tot ne-am lămurit cam cum e cu predictibilitatea asta în domeniul fiscal, acum nu ne mai rămâne decât să ne concentrăm cu toții atenția pe subiectul esențial: COVID-ul, cum rămâne cu COVID-ul, pe ce val mai suntem? Dar economia, economia pe ce val o fi? Asta de fapt nu e așa de important și oricum o să aflăm noi răspunsul peste câteva luni, maxim un an…
N.Red: Dragoș Pătroi este consultant fiscal
0
0
