Avem foarte mulți middle manageri și persoane din top management care apelează la serviciile noastre de psihoterapie, fie pentru că sunt stresați, fie pentru că vor să afle cum pot să își motiveze oamenii să fie relaxați și să muncească mai productiv, a spus joi într-o discuție cu HotNews.ro Alice Donea, psihoterapeut de orientare cognitiv - comportamentală. Ea a participat la un seminar organizat de BCR Expert Hub, în care a fost analizată “Noua dinamică și tendințele pe piața muncii din România”. ”A apărut chiar și sindromul de post traumatic. E vorba de persoanele care s-au confruntat cu pierderea celor dragi sau au contractat virusul într-o formă mai gravă”, mai spune Donea.

Imagine de la conferinta de joiFoto: Hotnews

Testimoniale:

• ” ​Tocmai m-am întors acasă după o zi întreagă de stat la birou în bancă. Nu înțeleg de ce e nevoie să venim 2-3 zile pe săptămână la birou ca să stăm în videoconferințe din biroul gol în loc să le facem din confortul casei. Când îți petreci jumătate din timp muncind de acasă și jumătate muncind de la birou s-ar putea să nu îți faci treaba bine în niciuna din cele două situații.” (Marian P, angajat sistem bancar)

• ”Intuiția mea e că, în timp, se va ajunge la un echilibru în care oamenii se vor întoarce în mod natural la birou între luni și joi timp de 1-4 zile, în funcție de regulile companiei. Vor exista, de asemenea, unii șefuleți mai mici din departamentul de HR care vor fi disperați să revină la vechile moduri de lucru, punând presiune asupra personalului. Aceste noi politici privind munca hibridă reprezintă viitorul, iar managerii trebuie să fie sprijiniți în promovarea acestei tendințe. Înainte de pandemie, dacă îi spuneai șefului că treaba pe care o faci la birou o poți livra și de acasă, te privea ca pe un gunoi care se cere concediat. Personal, aștept cu nerăbdare să mai trec pe la birou. M-am săturat să lucrez înconjurat de jucăriile copilului. (Dumitru B, sistem bancar)

• Lucrez într-o multinațională. Salarii bune, dar pentru banii ăștia ți se cere aproape imposibilul. Nu mai vorbesc de milioanele de proceduri pe care trebuie să le urmezi și de feed-back-ul pe care îl aștepți cu orele, pentru ca apoi să ți se ceară să livrezi în 30 de minute. Un junior s-a plâns șefului, iar răspunsul a fost : Asta-i viața! Nu-ți place aici? Du-te altundeva! (Anamaria C, multinațională în zona consultanței)

• Dacă firmele vor să rețină angajatele tinere, mai trebuie să flexibilizeze programul. Programul e una, iar munca efectivă e infinit mai multă. Am ajuns să lucrez câte 10 ore pe zi și e foarte greu să ai viață de familie în asemenea condiții. Când lucrezi 10 ore pe zi, problema nu este locul din care o faci ci termenele mici în care ai de livrat rezultate. Și îmi pare rău să o spun, dar nu e ok dacă echilibrul dintre viața profesională și viața personală înseamnă că trebuie să răspund la e-mailuri la 2.00 a.m.! (Ioana M, firmă privată în domeniul investițiilor)

”A fost o perioadă de foarte multă nesiguranță, de impredictibilitate”, spune psihoterapeutul Alice Donea. ”Nevoia de a ne ști în siguranță, de a ști ce urmează să se întâmple a dispărut cu totul într-un an și jumătate. Am mai putut observa schimbarea percepției privind normalitatea. Înainte de pandemie nu priveam ca pe ceva normal lucrul de acasă, acum pare normal. Discutam cu colegii că s-au schimbat și factorii care provoacă stressul. Înainte erai stresat de pildă de drumul cu mașina spre și dinspre job. În pandemie, acest stres a dispărut, iar factorii de stress au devenit cele legate de siguranța jobului, de siguranța sanitară șamd. A apărut foarte multă anxietate, au apărut foarte multe frici.”, explică ea.

Ne-am confruntat cu cele 3 frici principale pe care le avem cu toții: teama de moarte, de a nu înnebuni și cea de a nu ne îmbolnăvi

”Creierului nu-i place să nu știe ce urmează să se întâmple. Iar impredictibilitatea nu ne-a afectat doar la nivel profesional, ci la nivel profund uman. Ne-am confruntat cu cele 3 frici principale pe care le avem cu toții: teama de moarte, de a nu înnebuni și cea de a nu ne îmbolnăvi. Și nu doar noi, ci la nivelul familiei- să nu ni se îmbolnăvească părinții sau cei dragi. A fost fantastic faptul că ne-am adaptat atât de repede în condițiile în care habar n-aveam ce urmează să se întâmple.

La început toți am fost speriați, inclusiv eu. Nu mai făcusem ședințe de terapie online și nu știam cum să creez acea legătură specială cu clienții, căruia eu trebuie să-i fiu un fel de ghid.

De asemenea, spațiul de siguranță pe care ți-l oferea biroul, s-a schimbat. Acum sufrageria sau bucătăria e ba sală de conferințe ba sală de mese, ba sală de interviuri...

Oamenii au văzut că indiferent de ce se întâmplă în mediul extern, angajatorii fac tot ce pot pentru a le fi alături. Iar acea nesiguranță s-a mai disipat. S-a mutat nivelul de anxietate însă. Stând un an și jumătate doar cu soțul și cu pisicile, în momentul în care am ieșit în lume parcă am uitat cum să socializez. A trebuie iar să mă re-adaptez să discut față în față cu oamenii.

Au apărut mici temeri legate de mers cu metroul sau de zgomote puternice, pentru că acasă ne puteam izola dacă aveai nevoie. Acum, ieșind în lume, acest lucru poae reprezenta o sursă de stres, chiar dacă mai profundă, nu atât de la vedere

A crescut foarte mult nevoia de servicii psihologice în ultimul an și jumătate. Companiile au înțeles această nevoie a angajaților privind sănătatea mentală. Noi colaborăm cu foarte multe firme, ținem diverse webinarii, mai spune Alice Donea.

Terapia prin text, noul serviciu de psihoterapie din România

Facem și terapie prin text, un serviciu nou în România. Se face prin WhatsApp... Oferă foarte multă flexibilitate. De pildă chiar și eu vorbind la acest eveniment, dacă înainte de a fi început discursul m-aș fi pierdut, puteam să-i dau rapid un mesaj terapeutului să-l întreb ce să fac. La fel, am lansat o platformă de sănătate emoțională pe bază de cursuri, dar și noi suntem live pentru a răspunde întrebărilor. Cred că se va investi tot mai mult în această zonă de sănătate mentală.

A apărut chiar și sindromul de post traumatic. E vorba de persoanele care s-au confruntat cu pierderea celor dragi sau au contractat virusul într-o formă mai gravă. De asemenea, e cazul celor care s-au confruntat cu singurătatea . N-am mai putut ieși...chiar dacă eram obișnuiți să mai discutăm pe Facebook sau WhatsApp, în pandemit totul s-a mutat în online. Și așa a apărut sindromul de Zoom-fatigue. De asemenea, a fost dificil să gestionăm simultan roluri diferite. Înainte, la serviciu aveai un rol profesional, diferit de cel ”casnic”. În pandemie a trebuit să joci simultan toate rolurile, ceea ce pentru unii a suplimentat nivelul de stress.