Ce măsoară și mai ales ce NU măsoară Produsul Intern Brut

de DP     HotNews.ro
Marţi, 17 august 2021, 9:50 Economie | Finanţe & Bănci


Cresterea economica, o amagire
Foto: Pixabay
Timp de peste 70 de ani, societăţile avansate ale lumii s-au uitat galeş în oglindă şi au admirat ceea ce vedeau: creştere. Oglinda se numeşte produsul intern brut şi a devenit principalul etalon în funcție de care judecăm bunăstarea unei economii sau a unei societăți, scrie fostul jurnalist al Financial Times David Pilling în cartea sa ”Creșterea economică, o amăgire”. Economia (lucrul pe care PIB-ul îşi propune să-l măsoare) influențează totul. Nu o poţi mirosi ori atinge, dar este zgomotul de fond al lumii moderne. Este principalul combustibil care alimentează titlurile de ziare, canalele de business şi dezbaterile politice. Şi totuşi, surprinzător de puţini oameni ştiu ce este economia sau cum îi cuantificăm progresul. Tot ce ştim noi este că ea trebuie să crească mereu.

Oglinda noastră economică e stricată


Definim economia în termeni de PIB. În zilele noastre, în ciuda avertismentelor inventatorului său, PIB-ul a devenit etalonul în funcție de care se măsoară bunăstarea unei ţări. Dacă economia creşte, atunci lucrurile trebuie că stau bine. Dacă economia se contractă, situaţia nu e aşa grozavă. Însă această oglindă de la care nu ne mai dezlipim ochii este mai degrabă potrivită unui bâlci decât unei săli de baie. Imaginea pe care o reflectă e grosolan distorsionată şi, din ce în ce mai des, străină de realitate. Oglinda noastră economică e stricată.

Trăim într-o „epocă a furiei“, caracterizată de reacţii populare virulente şi de respingerea unor instituţii şi idealuri respectate înainte, printre care se numără inclusiv liberalismul vestic şi condițiile istorice care l-au făcut posibil.1 În Statele Unite, această stare de fapt a condus la ascensiunea lui Donald Trump. Marea Britanie a votat pentru Brexit, iar în Europa, partidele neconvenţionale, atât de dreapta, cât şi de stânga, au început să conteste statu-quoul. Asistăm la convulsii politice, provocate de revolte populare, din India până în Brazilia şi din Filipine până în Turcia.

Deşi toată lumea a auzit de PIB, puţini ştiu că a fost inventat foarte recent, în anii 1930, ca instrument de contracarare a Marii Crize Economice


Există multe explicaţii concurente ale cauzelor furiei populare dezlănțuite în ţări care, judecând după criterii convenţionale, nu au fost niciodată mai bogate ca acum. Toate aceste explicații, oricât de diferite, au totuși ceva în comun. Oamenii nu consideră că narațiunea oficială cea construită, în principal, de economişti, reflectă realitatea vieții lor. Unele dintre forţele aflate în spatele acestui recul sunt generate de problemele identitare, senzaţia de neajutorare, penuria de locuinţe accesibile ca preţ, diluarea comunităţii şi mânia resimțită împotriva jocurilor financiare de putere şi a nivelurilor crescânde ale inegalității. Altele sunt generate de faptul că definiţiile noastre ale „creşterii“ şi „economiei“ nu mai corespund experienţei de viață a oamenilor.

Deşi aproape toată lumea a auzit de PIB, puţini ştiu că a fost inventat foarte recent, în anii 1930, ca instrument de contracarare a Marii Crize Economice, fiind apoi regândit în timpul pregătirilor pentru cel de Al Doilea Război Mondial. Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi este că economia nu e un fenomen natural, un adevăr care să fie descoperit. Înainte de 1930, ea practic nu exista. E o invenţie umană, la fel ca vata pe băţ, asigurarea mașinii sau contabilitatea în partidă dublă.

PIB-ului îi place poluarea, mai ales că trebuie să cheltuieşti bani ca să scapi de ea. Îi place infracţionalitatea, fiindcă adoră forţele poliţieneşti numeroase şi repararea ferestrelor sparte


Dacă PIB-ul ar fi o persoană, moralitatea i-ar fi indiferentă, asta dacă n-ar fi de-a dreptul inconştientă de existenţa ei. Ceea ce măsoară PIB-ul este producţia de orice fel, bună sau rea. PIB-ului îi place poluarea, mai ales dacă trebuie să cheltuieşti bani pentru a scăpa de ea. Îi place infracţionalitatea, fiindcă îndrăgeşte forţele poliţieneşti numeroase şi repararea ferestrelor sparte. Uraganul Katrina îi merge la inimă, iar împotriva războaielor nu are obiecţii. Adoră să cuantifice, în etapele premergătoare conflictului, numărul de arme, avioane şi focoase, iar apoi îi place să contabilizeze tot efortul depus pentru a reconstrui oraşele distruse din ruinele fumegânde rămase în urmă. PIB-ul e bun la numărat, dar nu se pricepe mai deloc să discearnă calitativ. Are maniere deplorabile la masă. Îi este indiferent dacă pentru cină are la dispoziţie un cuţit, o furculiţă şi o lingură sau doar trei furculiţe.2

PIB-ul e un mercenar. Nu se coboară până într-acolo încât să ia în considerare tranzacţiile în care banii nu-şi schimbă proprietarul. Are oroare de făcut curățenie în casă de unul singur (cel puţin aici putem cădea de acord) şi strâmbă din nas doar la auzul celei mai mărunte activităţi voluntare. În ţările sărace, are probleme serioase în a cartografia activitățile oamenilor, a căror covârşitoare majoritate se desfăşoară în afara economiei fiscalizate. Poate contabiliza o sticlă de Evian din supermarket, dar nu şi impactul economic al unei fete din Etiopia care îşi târşâie paşii kilometri întregi pentru a aduce apă de la o fântână.


Creşterea e progenitura epocii manufacturiere, iar PIB-ul a fost în primul rând proiectat pentru a măsura producţia fizică. Îi vine greu să înţeleagă economiile moderne în care serviciile joacă un rol important: un defect grav în ţările bogate, dominate de servicii, cum ar fi asigurările sau grădinăritul peisagistic. Nu se descurcă rău la contabilizarea producţiei de cărămizi, ţevi de oţel şi biciclete, adică a „lucrurilor care-ţi pot cădea pe picior“.

Dar dacă îl aplicăm tunsorilor, şedinţelor de psihanaliză şi descărcărilor de muzică de pe internet, va deveni extrem de ambiguu. Nu e potrivit să măsoare progresul, exact lucrul acela la care ne închipuim că merge de minune. Pentru principalul nostru mijloc de măsurare a creşterii, un antibiotic valorează câţiva cenţi, deşi un miliardar sifilitic de acum 100 de ani ar fi plătit cu dragă inimă mai mult de jumătate din avere pentru o cură de şapte zile.

Dacă mergi acasă la un prieten pentru a-l ajuta, nu câștigă deloc


Pe scurt, definiţia noastră a economiei este destul de rudimentară. După cum cineva remarca în treacăt: „Dacă eşti prins într-un ambuteiaj timp de o oră, PIB-ul are de câştigat. Dacă mergi acasă la un prieten pentru a-l ajuta, nu câștigă deloc.“ Acest fapt este, spunea el, „tot ce trebuie să ştii“ despre PIB. În speranţa că se înşela în această privinţă, sper că veţi citi mai departe.

Cu toţii avem o senzaţie instinctuală că ceva e în neregulă cu lumea de azi. Dar ne vine greu să punem punctul pe i. Criza financiară globală din 2008 a fost semnalul suprem că economiştii ne-au înșelat așteptările. În anii dinaintea prăbuşirii Lehman Brothers şi a instalării recesiunii în aproape întreaga lume occidentală, cultul creşterii ne-a făcut să venerăm economiile. Oameni ca Alan Greenspan, preşedintele Rezervei Federale, spuneau că totul merge cum nu se poate mai bine şi că pieţele trebuiau lăsate în voia lor pentru a ne aduce din ce în ce mai multă bogăţie.

De fapt, indicatorii noştri standard ne spuneau prea puțin despre ceea ce genera creşterea: fundaţia pe care fusese edificată era una a datoriilor care stăteau să explodeze şi a din ce în ce mai isteţelor (a se citi „din ce în ce mai stupidelor“) inginerii financiare ale bancherilor obsedaţi de bonusuri. Economiile avansate atinseseră, chipurile, o nouă stare de nirvana, cunoscută drept Marea Moderaţie, în care boomurile şi falimentele fuseseră eliminate de tehnocraţi abili; iar piaţa, lăsată să funcţioneze după propriile capricii, tindea mereu către minunata stare de echilibru.

Creşterea economică ne spunea puţine despre inegalităţile crescânde sau despre imensele dezechilibre economice de la nivel mondial. Statele Unite acumulau un deficit comercial enorm, finanţat de China şi de exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu, țări care nu făceau altceva decât să îşi recicleze surplusul comercial prin obligaţiuni ale Trezoreriei americane. De fapt, chinezii le împrumutau bani americanilor ca aceștia să-şi poată permite toate chestiile produse în fabricile lumii. Asta a făcut caruselul creşterii să se învârtească în continuare. Până ce s-a oprit. Ani mai târziu, multe ţări vestice, mai ales din Europa, încă se zbat să-şi aducă economiile la nivelurile anterioare lui 2008. S-a dovedit că mare parte din creşterea anilor precedenţi fusese o iluzie.

Baza economiei moderne este aceea că dorinţa noastră de a cumpăra lucruri noi nu are limite. Totuşi, în adâncul sufletului, ştim că un asemenea drum e nebunesc


Una dintre problemele creşterii economice este faptul că ea are nevoie de creșterea neîncetată a producţiei și a consumului, care sunt strâns legate între ele. Dacă nu ne dorim tot mai multe lucruri, tot mai multe experienţe pentru care să plătim, creşterea va stagna, într-un final. Pentru ca economiile noastre să meargă doar înainte, trebuie să ne dovedim nesăţioşi. Baza economiei moderne este aceea că dorinţa noastră de a cumpăra lucruri noi nu are limite. Totuşi, în adâncul sufletului, ştim că un asemenea drum e nebunesc.

Cu câţiva ani în urmă, revista satirică The Onion a publicat un text despre Chen Hsien, un muncitor chinez imaginar care produce „rahaturi de plastic“ imaginare pentru americanii plictisiţi. Fidel stilului The Onion, textul era la limita ofensei, însă tăia în carne vie pentru a dezvălui o problemă reală. Mirat, Chen nu se putea opri să nu scuture din cap în fața lucrurilor incredibil de inutile pe care era obligat să le producă, de la aparate pentru tăiat legumele şi distribuitoare de pungi de plastic până la maşina cu microunde pentru gătit omletă, lupe fosforescente pentru citit în întuneric, coşuri pentru dosare împodobite de Crăciun, huse de lentile de contact în formă de animale şi cârlige de perete cu spate aderent. „Am mai auzit şi că, în momentul în care nu-şi mai doresc un obiect, pur şi simplu îl aruncă la gunoi. Câtă risipă şi nepăsare“, spune el cu obidă. „De unde atâta cerere pentru gadgeturi de bucătărie? Pot înţelege că e important să ai un wok bun, un aparat de gătit orezul, un fierbător de ceai, un reşou, câteva ustensile, porţelan de calitate, un ceainic cu sită şi, poate, un termos. Dar ce faci cu restul lucrurilor: unde le pun americanii? De câte ori foloseşti un suport pentru foile de taco? «Ah, chiar am nevoie de un suport pentru sertarul cu tacâmuri sau o să fac crize.» Taci din gură, american prostănac.“

Lamentarea lui Chen atinge un punct sensibil pentru majoritatea dintre noi, cei care trăim în societățile bogate, fiindcă ştim toți foarte bine că mereu cumpărăm lucruri de­­spre care nu bănuiam vreodată că ni le dorim şi pe care nu le vom folosi a doua oară. Publicitatea şi invidia pe care o resimţim faţă de prietenii şi vecinii noştri ne fac să cumpărăm din ce în ce mai mult şi să dăm la schimb lucrurile mai vechi pentru a obține altele noi. Până ce veţi avea ocazia să citiţi asta, iPhone 5-ul meu nu va mai fi un vârf de gamă, ci o glumă. Mai ştim şi că unele bunuri, ca maşinile de spălat şi prăjitoarele de pâine, sunt special proiectate să se strice rapid, pentru ca noi să achiziţionăm mereu altele, într-un ciclu al consumului care nu se va sfârşi niciodată.

Lucrurile pe care Chen le produce par ridicole. Dar ele nu sunt nici pe departe imaginare. Catalogul de cumpărături SkyMall, care le permite pasagerilor liniilor aviatice să comande în timp ce stau așezați confortabil pe scaunele lor, oferea o gamă extrem de largă de produse pe care toată lumea ar trebui să le aibă, printre care portretul animalului tău de companie în ţinută nobiliară de secol XVII (49 de dolari), un cap de veveriţă pe soclu (24,95 dolari), o statuie în mărime naturală a unei maimuţe din junglă atârnând de o creangă (129 de dolari) şi, cel mai important, buze de cauciuc pentru câinele tău (29,95 dolari). Când economiştii spun că problemele actuale ale lumii sunt cauzate de o lipsă cronică de cerere, te întrebi stupefiat ce altceva ne-am mai putea dori.
(fragment din cartea ”Creșterea economică, o amăgire”- David Pilling)








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.





4385 vizualizari

  • -1 (9 voturi)    
    nu, (Marţi, 17 august 2021, 10:25)

    codrean [utilizator]

    nu sunt marxist dar consider totusi ca principalul indicator ar trebui sa fie productia de marfuri : ceva concret, care nu se poate "aranja".
    Nu mai vorbesc despre procentele alocate prin PIB la buget; una e sa ai un buget reprezentand peste 40% din PIB si alta la noi, unde la buget nu se aduna nici macar 30% din valoarea PIB !
    Asa ca, de pilda, cei 2% alocati pentru armata reprezinta la noi cam 7
    % din buget iar la altii - la unguri de pilda - doar 3% !
    Hai sa nu punem pe treab, sa crestem productia de bunuri si pe urma va fi mai bine !
    P.S. Nu, nu neglijez "serviciile"; transporturile si IT reprezinta domenii importante pentru noi. Nu si turismul, asa cum se practica azi : deficit de trei miliarde euro !
    • 0 (6 voturi)    
      deci (Marţi, 17 august 2021, 11:49)

      vindicomvs [utilizator] i-a raspuns lui codrean

      marfa la tine e ceva impachetat pe care sa pui mana
      daca vand consultanta de exemplu. aia nu e marfa.

      Productia de marfuri asa cum o vezi tu va fi din ce in ce mai mult o caracteristica a tarilor sarace.

      nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca turismul are deficit de 3 miliarde dar in fine.
    • +1 (3 voturi)    
      Buna dimineata! (Marţi, 17 august 2021, 13:59)

      independentu [utilizator] i-a raspuns lui codrean

      Ai aflat ca economiile dezvoltate sunt dominate valoric de servicii, inclusiv Romania?
      In Romania serviciile sunt cam 56% din PIB, iar in multe state sunt peste 70%.
      Media valorii brute adaugate de servicii in UE era de 72,9%.
      Cu cat statul are o economie mai dezvoltata si e mai avansat tehnologic, cu atata ponderea serviciilor e mai mare.
      Activitatea economica nu se mai rezuma de mult la "producerea" de marfuri", la industrie si agricultura, in esenta.
      Reveniti-va de la marxismul sec 19!
  • +1 (7 voturi)    
    excelent (Marţi, 17 august 2021, 10:45)

    sile1 [utilizator]

    Pacat insa ca mult prea putina lume e in stare sa inteleaga "adancimea " si bunul simt al lucrurilor prezentate in articol din cauza unei lipse crase de educatie economica si a totalului dezinteres fata de realitatea economica inconjuratoare !

    Sunt curios cate comentarii se vor aduna la acest articol.
    Numarul lor va confirma ( sau poate va infirma ) cele spuse de mine.

    PS

    La articole cu tenta de barfa,de propaganda prosteasca sau pe teme minore se aduna zeci sau chiar peste o suta de comentarii.
  • -3 (7 voturi)    
    Frații Marx trăiește (Marţi, 17 august 2021, 11:12)

    aaragn [utilizator]

    Pilling, lăudat în The Guardian ca un demn urmaș al Lui Karl Marx, Rosa Luxemburg, Karl Polanyi si Michel Foucault (!). O adunătură de clișee, numai bună de mestecat pentru tinerii indignați și revoltați:

    - economiștii incompetenți și bancherii lacomi
    - consum fără limite
    - inegalități
    - creșterea economică e o iluzie
    - liberalismul e în declin odată cu Trump și Brexit

    E drept că PIB-ul e imperfect - fie și numai prin faptul că măsoară diferențele de consum, deci nu detecteaza creșterile pe datorie. Dar asta nu înseamnă că nu există alți indicatori. De fapt, omul pretextează o problemă (limitările PIB-ului) ca să treacă prin clișeele de mai sus.

    Consumul "irațional" e o marotă care pornește de la premiza că există nevoi juste ale oamenilor. Or, nimeni nu poate defini riguros așa ceva. Dacă există o cerere - ea e justă, indiferent că e pentru apă de băut, păpuși gonflabile, sau aparate de tuns ouă. Lumea nu știe în mod magic că, de la un moment încolo, oamenii cam exagerează, și ca atare, se hotărăște să provoace dezechilibre economice. Creșterea economică are același mecanism la 1 milion USD sau 1 trilion USD, și relevanța ei e afectată de alți factori, nu de compoziția cererii: intervenția statului (care poate duce spre alocări iraționale), gradul de îndatorare, calitatea vieții individuale etc.

    Un exemplu din text: problema lui 2008 nu a fost nici lăcomia, nici imaginarul cult al creșterii, ci Jimmy Carter. Prin forțarea băncilor de a acorda credite oamenilor care nu și le puteau permite (Community Reinvestment Act), aceste credite neperformante by design s-au transformat în timp în active toxice (ascunse bine de tot în compuse complicate). Nu consumul a provocat 2008, ci socialismul. O concluzie desigur nu pe placul lui David Pilling. La fel se poate comenta și despre restul clișeelor, dar depășim spațiul alocat emisiunii.
  • +2 (4 voturi)    
    PIB-ul uraste economii (Marţi, 17 august 2021, 11:50)

    DP19 [utilizator]

    Daca populatia ar fi mai chibzuita ar scadea dramatic PIB-ul. Exemplu anul trecut, cand nu s-a mai plimbat ca de obicei si nu a mai cheltuit prin cluburi si terase. Basca mai putine toale din mall. Cand au dat drumul la carciumi s-a spus ca au repornit economia. Si se pare ca e aproape de adevar. Economistilor nu le plac oamenii economi, care se gandesc la viitor, la indepedenta financiara. Sunt mult mai apreciati cei care cumpara compulsiv, ei maresc PIB-ul. Dar pana la urma, in criza, cei mai putini loviti sunt cei care produc marfuri utile. Serviciile si harfele pica primele.
  • +2 (6 voturi)    
    Sa facturam numai plusvaloarea (Marţi, 17 august 2021, 12:09)

    Koczka [utilizator]

    si lumea va fi mai buna.
    Asa scăpăm in primul rand de intermediarii care nu aduc nimic în plus mărfurilor sau serviciilor prestate. Sa fiu bine înțeles, intermedierea în general aduce plusvaloare, dar exista si intermedieri speculative care nu implica plusvaloare.
    De exemplu în bursele internaționale de mărfuri 90% din tranzacții sunt pur speculative și nu au un suport real
    De asemenea activitatea de creditare a băncilor de retail este eminamente speculativa, pentru ca majoritatea fondurilor sunt împrumutat la o dobânda mai mica, oricum nu sunt fonduri proprii și chiar în cazul în care provin din depunerile clienților proprii tot este diferența între dobânda acordata și cea încasată este justificata doar parțial de riscul de creditare.
    Sigur ca PIB-ul ca unic indicator nu este reprezentativ. Asa ca propaganda guvernamentala ar trebui sa prezinte situația oe baza mai multor indicatori. Cel mai fidel indicator despre starea economica și sociala a unei tari este însă rata imigratiei si a emigrației, în cazul României puternic înclinată spre emigrație, ceea ce arata starea reala din tara.
  • -1 (3 voturi)    
    PIB-ul ar arata mult mai bine.... (Marţi, 17 august 2021, 12:38)

    calinsab [utilizator]

    daca atunci cand doresti sa faci achizitia unor bunuri sau servicii, atunci cand esti la magazin sau cumperi online, am gandi de doua ori! Este un produs romanesc ? daca raspunsul e "DA" atunci optez sa cumpar sa ajut economia romaneasca, Este produsul sau serviciile achizionate online un produs romanesc? daca raspunsul este "DA" atunci decid sa cumpar ajut o companie romaneasca, insa neaparat daca aceste doua raspunsuri includ si o fiscalizare, adica nu cumparam din piata neagra, primesc un bon fiscal, sau o factura care sa imi ofere de drepturi de garantie al produsului sau serviciilor achizitionate, atunci e si mai bine. Cred ca astea ar fi conditiile minime si necesare pentru a ajuta economia romaneasca dar si Romania sa se dezvolte sanatos, sustenabil, din care toti participantii la acest proces au de castigat.
  • 0 (0 voturi)    
    In primul rand, (Marţi, 17 august 2021, 18:14)

    4Runner [utilizator]

    asta nu este articol, ci sunt pasaje dintr-o carte, una buna de altfel, dar nu e articol de ziar, chiar si online.
    nici recenzie nu e.
    Se intampla sa fi citit cartea, insa problema e ca autorul prezinta prea putin solutii la problema limitarii indicatorului PIB.
    Poate consumul individual efectiv sa rezolve unele din problemele enumerate in carte.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI


Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by