​În prezent, legislația prevede aplicarea unei cote fixe de impozitare, de 10%, pe majoritatea tipurilor de venituri obținute din piața de capital, aplicabilă asupra câștigului realizat, scrie Alexandra Smedoiu, președinte CFA România, într-un newsletter al AAFBR. În plus, spune ea, contribuabilul beneficiază de o amânare semnificativă a plății impozitului datorat, pentru jumătatea anului următor derulării tranzacției.

Alexandra SmedoiuFoto: AAF

„Pe lângă impozitul pe venit, în urmă cu câțiva ani a fost instituită și obligația de a plăti contribuție de asigurări sociale de sănătate, plafonată totuși la 10% din 5 salarii medii brute anuale (echivalentul unei contribuții anuale de aproximativ 500 euro)”, afirmă Smedoiu.

• Pe lângă acest avantaj de flux de numerar rezultat din plata cu întârziere a impozitelor, calitatea de acționar mai este răsplătită și cu un beneficiu fiscal, în sensul că dividendul se impozitează cu o cotă și mai redusă, respectiv 5%.

Și atunci, având în vedere aceste prevederi legislative, care sunt mult mai avantajoase pentru investitori decât în alte țări, cum se raportează investitorii la sarcina fiscală?

“Cu titlu de exemplu, cota de impozitare pentru venituri din investiții în alte țări europene variază de la 15% (Olanda, Luxemburg, Germania, Ungaria), la 20-25% (Franța, Danemarca), dar poate ajunge și la 28- 30% (Slovenia, Portugalia, Italia, Belgia, Austria)”, spune ea.

Practica utilizării microîntreprinderilor

În România, există însă câteva detalii care fac diferența, potrivit ei.

“Spre exemplu, o practică răspândită este utilizarea microîntreprinderilor în scop fiscal, dat fiind că pot beneficia de regimul specific de impozitare pentru venituri din investiții de până la un milion de euro anual”, conform Alexandrei Smedoiu.

• Astfel, în anumite condiții, plătesc un impozit de 1% aplicat la venituri. Dacă la acest impozit adăugăm 5% impozit pe dividende, ajungem la o cotă efectivă de impozitare de puțin sub 6%, comparativ cu 10% în cazul unei persoane fizice care investește direct.

Dezavantajul ar fi însă că, la investițiile pe termen lung, cota de impozit cu reținere la sursă pentru dividendele distribuite de societățile listate se transformă din 5% în 16%.

Un alt dezavantaj, spune ea, este și acela că impozitul se plătește trimestrial, astfel că se pierde avantajul de flux de numerar oferit prin deja-cunoscuta declarație unică.

Alte aspecte care distorsionează piața

“Un alt aspect care distorsionează piața este concurența „fiscală” din partea titlurilor de stat, care beneficiază de scutire totală de la plata impozitului pe dobândă. Prin comparație, cuponul plătit la obligațiunile corporative este purtător de impozit pe dobândă”, afirmă Smedoiu.

Prin urmare, spune ea, randamentul obligațiunilor corporative, pe lângă prima de risc, trebuie să acopere și diferențialul de impozit, ceea ce duce la costuri crescute pentru societățile care doresc să se finanțeze prin bursă.

Un alt diferențial, care afectează de această dată industria fondurilor de investiții, provine din dubla impozitare a investiției indirecte, prin fondurile de investiții, comparativ cu investiția directă.

“Spre exemplu, un acționar care deține direct acțiuni listate va plăti 5% impozit pe dividende, însă dacă aceeași persoană investește într-un fond de investiții, care deține acțiuni listate, fondul va datora impozit pe dividendele primite, iar apoi va impozita încă o dată câștigul persoanei din unitățile de fond deținute”, explică Smedoiu.

Cu titlul de excepție, fondurile de pensii sunt scutite de impozit, însă celelalte categorii de fonduri nu beneficiază de această facilitate.

• Prin urmare, industria fondurilor de investiții, deși ajută la simplificarea procesului de investire și oferă beneficii datorită diversificării riscului în portofoliu, este dezavantajată din punct de vedere fiscal. În alte țări, acest inconvenient este eliminat datorită existenței persoanelor juridice transparente fiscal, concept care nu există momentan la noi în legislație.

În concluzie, spune ea, având în vedere informațiile menționate, este nevoie de revizuirea cadrului legislativ fiscal pentru impulsionarea activității de economisire prin investiții pe piața de capital, într-o perioadă în care oportunitățile de finanțare prin intermediul bursei devin tot mai atractive pentru multe firme.

Ea a remarcat în acest sens și un proiect recent depus în parlament pentru reducerea impozitului pe venit la tranzacțiile efectuate pe piața de capital prin intermediari, de la 10% cât este în prezent, la 1% (pentru deținere mai mare de un an) sau 3% pentru dețineri de un an.

Această propunere ar avantaja micii investitori la bursă, care nu ar mai avea astfel obligații declarative în ceea ce privește impozitul pe profiturile astfel realizate, și, în plus, beneficiază de o reducere substanțială a impozitului pentru deținerile pe termen lung.