Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale reprezintă un instrument dezvoltat în vederea contracarării fraudei sau evaziunii fiscale (operațiuni ce constau în neplata sau plata incompletă a impozitelor, prin practici ce determină încălcarea legii), anunță rețeaua globală Taxand din care face parte compania de consultanță fiscală Taxhouse. De asemenea, UE se opune spălării banilor și practicilor ce vizează evitarea obligațiilor fiscale, prin utilizarea de mijloace legale pentru a reduce obligațiile fiscale.

FiscalitateFoto: freepik.com

În acest context, spune Taxhouse, țările incluse pe lista UE sunt văzute ca fiind jurisdicții ce încurajează practici fiscale abuzive ce implică societăți din UE, conducând astfel la diminuarea semnificativă a veniturilor din impozitul pe profit la nivelul statelor membre.

• Prin identificarea acestor țări și adoptarea unei liste comune în această privință, statele membre pot implementa măsuri relativ uniforme de combatere a practicilor abuzive, exercitând astfel presiuni menite să încurajeze schimbări pozitive la nivelul legislației și al practicilor fiscale ale jurisdicțiilor necooperante.

“Întrucât pentru a avea efectele scontate inițiativa presupune mobilizarea și acțiunea concertată a statelor UE, Grupul de lucru pentru Codul de conduită al UE (GLCC) le-a recomandat acestora ca, pe lângă măsurile non-fiscale luate deja de UE, să implementeze măsuri eficiente de natură legislativă în domeniul fiscal, în conformitate cu legislația lor națională. În acest sens, statele UE ar trebui să aplice măsuri administrative adecvate vizând prevenirea utilizării legislației, politicilor și practicilor administrative ale jurisdicțiilor necooperante pentru planificarea fiscală agresivă, evaziune sau abuz”, menționează sursa citată.

Patru măsuri defensive

Conform Taxhouse, modul practic prin care se dorește descurajarea utilizării structurilor ce implică societăți situate în jurisdicții care au un cadru fiscal deosebit de avantajos consta în adoptarea cel puțin a uneia sau mai multor măsuri legislative defensive (în total, patru la număr), scopul urmărit fiind, printre altele, combaterea erodării bazei impozabile și mutarea profiturilor către paradisuri fiscale:

1) Nedeductibilitatea cheltuielilor;

2) Reguli privind societățile străine controlate (SSC);

3) Măsuri privind impozitul pe veniturile nerezidenților;

4) Limitarea aplicării scutirii de la impozitare a dividendelor.

Fiecare dintre cele patru măsuri legislative specifice recomandate la nivel comunitar asigură un nivel minim de protecție împotriva erodării bazei de impozitare a fiecărui stat membru.

Ce a făcut România

În cazul României, menționează compania, s-a optat pentru implementarea unei singure măsuri specifice, și anume cea referitoare la nedeductibilitatea cheltuielilor aferente tranzacțiilor cu persoane din jurisdicții necooperante, prin includerea în acest sens a unei noi prevederi în Codul fiscal potrivit căreia „cheltuielile privind tranzacțiile efectuate cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I din Lista UE a jurisdictiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru tranzacțiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2021, numai în situația în care cheltuielile sunt efectuate că urmare a unor tranzacții care nu au un scop economic”.

Totuși, spune ea, ar fi de menționat că celelalte trei măsuri sunt deja implementate în legislația națională, având însă o aplicabilitate mai extinsă – prin raportare fie la scopul economic al tranzacției, la existența unei convenții de evitare a dublei impuneri sau la substanța economică a entităților din jurisdicțiile necooperante, nefiind deci limitate doar la tranzacțiile realizate cu jurisdicții necooperante.

Așadar, la modul practic, legislația națională cuprinde pachetul complet de măsuri, deși o parte din ele nu vizează în mod specific doar jurisdicțiile necooperante.

“Ca atare, ne putem aștepta ca atractivitatea paradisurilor fiscale să scadă semnificativ, mai ales în cazurile în care tranzacțiile economice derulate de societățile românești cu persoane din statele respective nu au un conținut economic, scopul esențial fiind evitarea impozitării ori obținerea unor avantaje fiscale”, a declarat Mihaela Gorun – Tax Manager, Taxhouse.

Ea a mai afirmat că deși pe termen scurt și mediu este posibil ca relațiile comerciale ale României cu statele considerate necooperante în scopuri fiscale să fie afectate în sens negativ – impactul fiind probabil resimțit cel mai puternic la nivelul societăților ce activează în domeniul turismului și care au investiții în statele respective – pe termen lung, presiunea exercitată de UE asupra acestor jurisdicții în vederea cooperării pentru a determina schimbări pozitive la nivelul legislației și practicilor lor fiscale ar putea chiar încuraja relațiile comerciale cu aceste state.

Lista actualizată a jurisdicțiilor necooperante

Consiliul UE a adoptat recent (octombrie 2021) lista actualizată a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, aceasta incluzând acum doar 9 jurisdicții:

Samoa Americană

Fiji

Guam

Palau

Panama

Samoa

Trinidad și Tobago

Insulele Virgine Americane

Vanuatu

3 jurisdicții au fost eliminate de pe lista neagră, trecând pe lista gri: Anguilla, Dominica și Seychelles.