Taxa de solidaritate continuă “să ridice sprâncene“ în zona economică. Pe această temă s-a discutat recent și într-o conferință a CFA România. Dragoș Cabat, membru în consiliul director și Adrian Codirlașu, vicepreședinte au avut opinii pro și contra acestei taxe. În cazul lui Cabat nu știm exact dacă susține cu adevărat această taxă, mai ales că a menționat faptul că o face pentru media „să mai scrie despre noi”. De precizat că seamănă mai mult cu dezbaterile care se organizează în general în facultate în care profesorul alege două „tabere” din studenții din clasă, una să fie pro pe un subiect, iar alta contra, deși poate că în realitate nu sunt de acord cu ceea ce vor susține.
Pro taxa de solidaritate
“O taxă de solidaritate este bună nu pentru că eu aș avea o vedere de stânga. În niciun caz. Discrepanțele din societatea românească sunt unele foarte puternice, ca și în societatea americană, germană și peste tot”, a spus Cabat.
• Discrepanțele sociale foarte mari fac ca oamenii să nu mai răspundă la ceea ce numim: contractul social dintre ei și stat. Deci să considere că statul i-a abandonat și că este incorect.
„Este și o realitate pentru că, într-adevăr, trebuie să recompensăm economia, inițiativa privată, educația, inteligența din punct de vedere material. În același timp trebuie să avem și un sistem redistributiv pentru a nu ajunge ca unele companii, în special, și persoane să beneficieze în mod exagerat de așa-zisa libertate: liberalizare a economiei”, a mai afirmat el.
• În România avem în plus situația paradoxală că mulți angajați, din sectorul bugetar, de exemplu, au niște beneficii mult mai mari decât le-am considera noi etice, noi ceilalți din societate.
„O taxă de solidaritate vine cumva nu să penalizeze pe cineva, munca, dar să pună o limitare pe capacitatea de a face profit, de a scoate profit dintr-o țară pe seama consumatorului needucat”, a precizat Cabat.
• Este o politică de redistribuire. Această politică funcționează foarte bine în țări mici și cu sistem social democrat al contractului social, țările nordice, în principal. De ce funcționează acolo? Pentru că lumea acceptă lucrul acesta dar și pentru că au fost câteva generații în care oamenii au fost învățați prin amenzi, în general, și în mod coercitiv că nu e frumos să furi.
• Dacă ai învățat după câteva generații că nu e frumos să furi și asta cu amenzi foarte mari, pentru că atunci când ai furat ai ajuns imediat să plătești, societatea devine mai echitabilă, mai înțelegătoare și oamenii mai buni.
„În situația în care nu a existat această înțelegere din partea oamenilor că nu e frumos să furi, și a companiilor… Criteriile religioase s-au dovedit, din păcate, neputincioase. Oamenii se duc la biserică, se închină, iar după aceea dacă găsesc o oportunitate să facă profit pe seama altora, o cam fac fără să se gândească, cu toate că e o poruncă care spune că nu e bine să pui mâna”, a afirmat membrul CFA România.
• Așa se întâmplă și la companii. Cu toții ne dorim salarii mai mari, să ne ducem în excursii cât mai frumoase, să ne cumpără case și mașini cât mai scumpe. Nu ne gândim întotdeauna că profiturile companiilor care ne plătesc nouă salariile sau dividendendele pe care le obținem ca antreprenori din companiile noastre, vin totuși de la alți oameni care plătesc pentru bunurile pe care le cumpără. Oamenii aceia s-ar putea să fie doar needucați sau pur și simplu să nu aibă niște posibilități de a lupta, să spunem, cu sistemul.
“De aceea sistemul trebuie să aibă și această componentă de redistribuire. Redistribuirea nu trebuie să vină înainte de faza de acumulare a banilor în societate. Altfel ajungi în comunism și redistribui ceea ce nu ai. Aceasta ar fi argumentația pro redistribuire și pro instituire a acestei taxe de solidaritate”, a mai afirmat el.
Contra taxa de solidaritate
„România e o țară de speciali. Avem tot felul de situații speciale: pensii speciale, taxe speciale. În funcție de sectorul de activitate se aplică taxe diferite pe venituri. Nu este etic. Creează hazard moral în societate”, spune Adrian Codirlașu.
• Mai degrabă asta aș vedea făcut. Egalizare: să plătim toți aceleași taxe, indiferent unde în economie ne desfășurăm activitatea și cum obținem veniturile. Sunt discrepanțe extrem de mari în modul de taxare. Egalizând aceste taxe s-ar și aduce bani la buget.
“Să taxăm pe cineva doar pentru faptul că e mare, nu mi se pare etic. Trebuie toți să fim la fel taxați”, a spus el.
• Probabil s-au gândit că fiind mare, e mai ușor de urmărit și se asigură că plătește taxele. Taxa asta nu este pe profit, ci pe cifra de afaceri. Ce taxă mai e pe vânzări? TVA. E exact TVA-ul denumit altfel.
„Știm cine plătește TVA: consumatorul.
Această taxă va fi plătită de consumatori.
Cine le plătește?
Supermarketurile, deci va fi extrem de ușor de transmis în prețurile de consum, companiile telecom, partea de energie.
Cu cât lanțul de producție e mai lung, se va tot adăuga. Companiile între ele o să-și ceară acea taxă. Prețul de consum nu are decât să crească. Ar fi punctul care ar duce inflația la două cifre”, a explicat vicepreședintele CFA România.
• Orice taxă pusă undeva, în final, fie că e pusă direct pe consumator și o plătește el, fie că e pusă către mediul privat, tot consumatorul ajunge să o plătească.
