Guvernele europene se pregătesc pentru un conflict care se va menține și în anii următori. Împrumuturile uriașe, de care au avut nevoie pentru finanțarea cheltuielilor în timpul crizei coronavirusului, îi obligă pe guvernanți să reanalizeze regulile care guvernează deficitul și datoria. Premierul italian Mario Draghi și președintele francez Emmanuel Macron fac presiune pentru a-și elibera economiile de limitările bugetare existente înainte de pandemie, scrie Kathimerini care citează Bloomberg.

Emmanuel Macron si Mario DraghiFoto: Francesco Fotia-AGF / Shutterstock Editorial / Profimedia Images

Însă ei îi au de înfruntat atât pe omologii lor nordici, care se mândresc cu faptul că par mai responsabili din punct de vedere bugetar, cât și inacțiunea instituțională care există. După ce BCE tocmai a finalizat o revizuire controversată a politicii sale monetare, rezultatul acestei noi controverse va determina amploarea acțiunilor bugetare în următorul deceniu și, probabil, perspectivele de creștere ale UE.

„Mulți lideri din țările din sudul Europei cred că nu ar trebui să ne mai întoarcem vreodată la regulile Pactului”, spune Mario Monti, unul dintre predecesorii lui Draghi și fost comisar al UE, care a participat la discuțiile pentru cadrul bugetar respectiv în anii 1990. „Deficitele bugetare mari, care sunt în mare parte finanțate de BCE, sunt considerate drept un motor al creșterii”, explică Mario Monti, a cărui poziție personală este că ar trebui impusă drept precondiție realizarea de reforme structurale.

Pactul de Stabilitate a fost elaborat în prima perioadă a monedei euro, ca răspuns la o solicitare a germanilor, care căutau un instrument care să impună o reducere a cheltuielilor vecinilor lor mai risipitori din sud. Acesta stabilește nivelul maxim la 3% din PIB pentru deficit și 60% pentru datorie. Aceste reguli au fost elaborate pentru a preveni umflarea exagerată a datoriei publice, dar „au fost înghețate” din cauza pandemiei. Însă liderii nu au putut prevedea că guvernele s-ar putea împrumuta la rate ale dobânzilor atât de scăzute ca în prezent.

Invocând dobânzile foarte mici, economiștii vorbesc adesea despre Pact ca despre o „cămașă de forță” inutilă.

În 2021, Comisia Europeană a introdus o clauză de evitare a Pactului, pentru a permite țărilor membre să cheltuiască fonduri suplimentare pentru a-și salva economiile și pentru a reduce costul uman al pandemiei de coronavirus. Guvernele trebuie să convină asupra a ceea ce se va întâmpla când această suspendare a Pactului va expira în 2023. Țările din nord doresc schimbări minime, argumentând că achizițiile uriașe de titluri realizate de BCE au făcut ca guvernele să fie extrem de dependente de aceasta. (RADOR)