Mi-am luat câteva lecții dure în al doilea an de pandemie, fără să mai vorbesc de ce m-a învățat pandemia în 2020. Mi-am luat lecții dure de la niște colaboratori pe care îi considerasem parteneri, dar care atunci când a venit greul, și-au văzut doar de propriul interes, nu și pe cel comun cu al nostru, spune într-o discuție cu HotNews sibianul Dan Paștiu, fondatorul DAbo International, un lanț de fast-food bazat în România, dar care s-a extins și în străinătate. ”Brusc, ne-am trezit că nu mai eram în aceeași echipă. Noi am fost puternic loviți de lipsa clienților, după cum știți. Iar unii furnizori, în loc să vină cu noi, în loc să crească termenele de plată, ni le-au micșorat. Sau în loc să scadă prețurile, le-au crescut, dincolo de contextul inflaționist în care operăm. Iar noi a trebuit să stăm cu capul plecat și să acceptăm tot ceea ce ni se cerea”, mai spune Paștiu.
Discuția, pe scurt:
- Imprevizibilul care a dominat deciziile privind restricțiile a făcut să fie foarte dificil să îți faci un business plan, o structură de vânzări sau una de resurse umane
- Unii angajați au plecat si s-au mutat în alte industrii, unde li s-a părut lor că jobul e mai sigur.
- Nesiguranța asta ne-a făcut să pierdem mult. Și, la urma urmei, să știți că nu am pierdut doar oameni, ci am pierdut și din calitatea serviciilor. Pierzi multe lucruri în lipsa predictibilității.
- Una din lecțiile pandemiei este aceea că nu mai trebuie să lucrăm fără sisteme de backup pe nici un segment al activității
- Aplicațiile de tip Glovo, Food Panda ș.a.. ne iau toată marja de profit. Noi pe aplicații funcționăm ca să fim în piață, să existăm, nu să facem profit
- Când vine o criză, unii plâng iar alții vând batiste. Ei, Big Pharma acum a vândut batiste.
- Noi, antreprenorii, ne comportăm ca wazerii (utilizatorii aplicației Waze- o aplicație software de navigație GPS- n.red.): când întimpinăm un obstacol, reconfigurăm traseul. Că nu e timp de stat și de lins rănile
- Mai e o lecție învățată: să ne mulțumim cu ceea ce am obținut și să renunțăm la competiția uneori prost înțeleasă între firme. Să ne bucurăm de ceea ce avem, pe scurt
A fost un an foarte greu din cauza imprevizibilului cu care ne-am confruntat, al măsurilor incoerente luate
A fost un an foarte greu. Din cauza imprevizibilului cu care ne-am confruntat, al măsurilor incoerente luate, dar nu neapărat doar în România, ci în întreaga lume. Peste tot a fost așa...Uneori se luau măsuri prea dure, alteori măsurile erau prea relaxate...noi ne simțeam ca într-un carusel sau roller-coaster dacă vreți.
E foarte greu să îți faci în asemenea condiții un business plan, o structură de vânzări sau una de resurse umane, de angajați. În momentul în care tu nu știi că peste o săptămână sau două dacă vei fi deschis total, închis total sau deschis la 30% din capacitate, e greu să îți anticipezi businessul!
De pildă, după ce unele unități au fost închise o perioadă și pe urmă ni s-a permis să le redeschidem, ne-am trezit confruntați cu o criză de personal. Au fost cazuri în care din cauza vânzărilor mici, de circa 30% din media normală, am fost nevoiți să mai renunțăm la oameni. Unii angajați au plecat si s-au mutat în alte industrii, unde li s-a părut lor că jobul e mai sigur.
Unii au plecat în sectorul automotive, alții s-au mutat în alte industrii, pe la multinaționale. Iar pe oamenii aceia nu-i mai aduci înapoi. Nesiguranța aste ne-a făcut să pierdem mult. Și, la urma urmei, să știți că nu am pierdut doar oameni, ci am pierdut și din calitatea serviciilor. Pierzi multe lucruri în lipsa predictibilității.
Discutăm între noi, cei care operăm în acest sector, că toți ne lovim de aceleași probleme. Și în cadrul diferitelor organizații din HoReCa, și formal adică, dar și informal, pentru că suntem colegi și suntem în aceeași barcă.
Lecțiile dure luate în al doilea an de pandemie
Mi-am luat câteva lecții dure în al doilea an de pandemie, fără să mai vorbesc de ce m-a învățat pandemia în primul an. Mi-am luat niște lecții de la niște colaboratori pe care îi considerasem parteneri, dar care atunci când a venit greul, și-au văzut doar de propriul interes, nu și pe cel comun cu al nostru. Brusc, n-am mai fost în aceeași echipă. Noi am fost puternic loviți de lipsa clienților..
Iar unii furnizori, în loc să vină cu noi, în loc să crească termenele de plată, ni le-au micșorat. Sau în loc să scadă prețurile, le-au crescut, dincolo de contextul inflaționist în care operăm. Nu au empatizat deloc cu situația pe care o traversăm. Nu toți, din fericire, dar o parte dintre ei, da.
Din păcate, a trebuit să renunțăm la unii furnizori, a trebuit să coborâm puțin coada sau să plecăm capul, cum doriți să spuneți. Să facem toate acele compromisuri pe care ni le-au cerut...
Din păcate au fost zone în care nu ne-am gândit să avem soluții de backup. Asta a propos de lectiile pe care le-am primit; una dintre ele este aceea că nu mai trebuie să lucrăm fără sisteme de backup pe nici un segment al activității.
Să ne mulțumim cu ceea ce avem și să renunțăm la competiția uneori prost înțeleasă între firme
Și mai e o lecție, poate puțin mai personală; să ne mulțumim cu ceea ce am obținut și să renunțăm la competiția uneori prost înțeleasă între firme. Să ne bucurăm de ceea ce avem, pe scurt. Dar asta e o chestiune personală. Dar, din câte am mai discutat cu colegi din domeniu, mulți au ajuns la concluzia asta...
Fiecare dintre noi voia să fie el numărul unu în piață, să fie el cel mai bun, cel care se dezvoltă cel mai rapid...Dar, la urma urmei, nu asta era cel mai important lucru, ci să ne facem bine treaba și să ne bucurăm de ce realizăm.
Clienții sunt, ca număr, la nivelul anului 2019, dar trebuie să ținem cont că noi avem acum mai multe unități decât în 2019. Ca număr de bonuri suntem peste 2019, dar cu alte costuri. Costurile sunt mult mai mari acum. Noi derulăm foarte multe comenzi prin intermediul aplicațiilor- Glovo, Food Panda șamd. Ele ne iau toată marja de profit. Noi pe aplicații funcționăm ca să fim în piață, să existăm, nu să facem profit. Dar e o chestiune pe care ne-am asumat-o. Ne-am zis: Asta e: trecem printr-o perioadă în care vital e să supraviețuim, nu neapărat să facem profit. ...
Când vine o criză, unii plâng iar alții vând batiste. Ei, Big Pharma acum a vândut batiste
La costuri am fost cel mai puternic loviți. Avem costuri mult mai mari decât în 2019 și nu din cauza platformelor sau al materialelor sanitare. Noi mănuși și dezinfectant foloseam și înainte de pandemie. Măști , nu foloseam și nici nu luam temperatura clienților la intrarea în unitate, e drept. Doar că acum toate aceste materiale ce țin de igiena sanitară le folosim în cantități mult mai mari. Ca să nu mai spun că înainte de pandemie prețul mănușilor de unică folosință era unul, iar acum a crescut de câteva ori. La fel și în cazul dezinfectanților. Toți au speculat această situație și au vândut la prețul care le-a convenit, făcând niște profituri incredibile pe necazul celorlalți. Știți cum e: când vine o criză, unii plâng iar alții vând batiste. Ei, Big Pharma acum a vândut batiste!
2022? Nu sunt foarte optimist. Cred că oameni și-au schimbat comportamentul de consum. Acesta e feelingul meu: că după doi ani de pandemie vom avea nevoie de alți doi ani pentru a reveni la ieșirile cu prietenii în oraș. E nevoie de timp pentru ca oamenii să-și învingă teama de a ieși împreună la fast-food sau de a-și comanda de la fast-food...
Chiar dacă partea de livrări s-a dezvoltat foarte mult în această perioadă, sunt destui oameni care sunt încă reticenți în a-și comanda. Care încă se întreabă: oare cel care a preparat mâncarea sau cel care a ambalat-o sau cel care o transportă sunt vaccinați și au respectat toate regulile sanitare privind prepararea, ambalarea sau transportul? Și ezită să plaseze comanda.
Preferă să gătească singuri acasă. Deși, dacă fac un calcul, o să vadă că nu ies cu mult mai ieftin. Pentru că noi, ca lanț de fast-food, negociem la alte prețuri ingredientele, avem altă forță fr negociere cu producătorii.
Lumea s-a întors la un obicei de consum de dinainte de 1989, obicei pe care l-am trăit și eu, când chefurile se făceau acasă, nu la restaurant. Și va fi nevoie de o perioadă ca să reconstruim obiceiul de a ieși la restaurant, de a muta acolo petrecerile, chiar și pe cele de familie.
În pandemie am deschis 18 unități. Le-am deschis apelând la toate formele de ajutor pe care Statul le-a oferit
În pandemie am deschis 18 unități. Le-am deschis apelând la toate formele de ajutor pe care Statul le-a oferit: și IMM Invest, și Horeca 20 și Măsura 2, tot ce s-a putut accesa. Chiar dacă aceste măsuri au fost praf în ochi față de pierderile pe care le-am avut noi. Ei, dincolo de asta, știți că toate aceste măsuri de sprijin au venit cu niște condiții: Statul punea niște bani, iar tu veneai cu o sumă proporțională. Noi am pus acei bani, dar banii aceia erau din ceea ce acumulasem anterior pandemiei. Știți eram ca sacul acela din care tot scoți, dar nu mai pui în loc. Noi am venit cu acel aport propriu, am deschis cele 18 locații, dar nu erau bani din profit, că nu făcuserăm profit. Una peste alta, resursele acumulate s-au cam dus. Și acum suntem într-o perioadă în care gâfâim. Dar gâfâim tare...!
Ne rugăm de parteneri, ne rugăm de furnizori să dea dovadă de flexibilitate și să înțeleagă această perioadă dificilă prin care trecem....Că tot vorbeam de platforme...noi avem o problemă cu blocajele financiare. Până acum, când livram la domiciliu, clientul plătea cash sau cu cardul, caz în care a doua zi ne intrau banii în cont și puteam face plăți. Acum, banii sunt încasați de aceste platforme cu care lucrăm, platforme care țin la ei banii cam o lună de zile și abia pe urmă ni-i virează.
Dar asta e situația, ce să facem? Știți, noi antreprenorii ne comportăm ca Wazerii (utilizatorii aplicației Waze- o aplicație software de navigație GPS- n.red.): când întimpinăm un obstacol, reconfigurăm traseul. Că nu putem sta să ne plângem rănile...Când primim o lovitură mai cădem, ne ridicăm, o luăm iar din loc pe principiul ”ce nu te omoară te întărește”..
Cred că luna mai 2022 va începe să fie mai bine. Nu că se va termina pandemia, lucrurile vor începe să revină la normal
În primul rând, am un optimism care mă face să cred că luna mai ne va găsi într-o situație mai relaxată din punct de vedere sanitar. Nu că s-ar termina pandemia, dar măcar să fie o situație mai relaxată în care să putem să spunem că lucrurile vor înceapă să revină ușor-ușor la normal.
Sunt două tipuri de angajați: cei care lucrează direct în producție. Aceștia, în marea majoritate se bucură că au un loc de muncă și că la sfârșit de lună duc niște bani acasă. V-am spus că am fost nevoit să renunț la o parte dintre ei, așa că e normal ca cei care au rămas să aprecieze faptul că au de lucru. Apoi, mai avem angajații din management, împărțiți la rândul lor în două categorii. Cei care se bucură că au de lucru și ceilalți, mai mercenari oarecum, care văd cum merg lucrurile și își caută un loc de muncă mai sigur decât în HoReCa.
Din fericire, mai avem o categorie de angajați, care rămân cu noi indiferent de cât de greu ne-ar fi. Sunt acei oameni loiali firmei care înțeleg că la greu trebuie să pună umărul și o fac fără să pretindă ceva la schimb. E un nucleu de asemenea oameni fără de care nu știu cum am fi trecut prin pandemie. Știți, a propos de lecțiile învățate în post-pandemie, mai e și aceasta una: o criză cum e aceasta pe care o traversăm, cerne și caracterele oamenilor.
9
9
