În ultimii ani a crescut ponderea românilor de 40-50 de ani care aleg să emigreze definitiv, aceștia egalându-i, ca pondere, pe tinerii de 20-30 de ani care aleg să plece din țară, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. E drept, pandemia a ”răcit” tendința migratorie, anul 2020 neputând fi considerat unul ”normal” din acest punct de vedere.

EmigranțiFoto: Dreamstime.com

Potrivit datelor analizate, anul 2018 a fost unul de vârf în privinta emigrării definitive pe toate grupele de vârste. Dacă în urmă cu 20 de ani ponderea tinerilor de 20-30 de ani care emigrau definitiv era dublă față de cea a celor din grupa 40-50, astăzi aceste ponderi tind să se egalizeze.

Nu am luat în calcul studenții români care își fac studiile în afara țării. Potrivit UNESCO, aceștia sunt de peste 15.000 și studiază cei mai mulți în UK (aproape 10.000), SUA (alți 4903), Olanda (circa 2800), Germania (2500), Franța (2439), Ungaria (2200), Danemarca (1724), Spania (1425), Italia (1400), Austria (1120), Elveția (428), Belgia (381), Suedia (219), Lituania (206), Grecia (197), Turcia (151), Finlanda (119), Canada (circa 100). România are sub 100 de studenți și în fiecare din țările: Irlanda, Cehia, Australia, Norvegia, Portugalia, Japonia, Polonia, Luxemburg, Coreea de Sud, Croația, Malaezia, Bulgaria, Malta Ciprum Brazilia, Argentina, Serbia Estonia, Quatar, Islanda Ecuados, Slovenia, Monaco și India.

Un studiu complex al OECD dedicat emigranților români și realizat în anul pre-pandemic analizează și migrația românilor care pleacă prin prisma calificărilor de care aceștia dispun. Eterogenitatea este foarte mare: în țări precum Regatul Unit și Austria, aproximativ unul din cinci români lucrează în locuri de muncă înalt calificate. În schimb, în ​​Spania și Italia, doar 5% dintre emigranții români dețin ocupații cu înaltă calificare, arată studiul citat.

În Franța și Canada însă, peste o treime și, respectiv, două treimi dintre români sunt fie manageri, fie profesioniști, fie tehnicieni. În mod similar, în timp ce în medie în țările OECD, un sfert dintre emigranții români lucrează în ocupații elementare, această proporție crește la 38% în cazul Spaniei. Deși este adevărat că emigranții români au, în general, mai multe șanse de a lucra în locuri de muncă slab calificate, diferențele de gen în distribuția românilor pe ocupații sunt deosebit de pronunțate.

Emigranții români sunt în general supracalificați pentru joburile pe care le ocupă

În țările OCDE, un bărbat român din 5 lucrează în ocupații elementare, comparativ cu o femeie din 3. De asemenea, femeile sunt, de asemenea, supra-reprezentate în rândul celor care și-au găsit job în vânzări (30% față de 10% dintre bărbați) și în rândul tehnicienilor și profesioniștilor (10% față de 6% dintre bărbați). Doar 4% dintre femei lucrează în comerț, în vreme ce bărbații sunt mult mai numeroși.

O altă ocupație tipic masculină este cea a operatorilor și asamblatorilor de instalații și mașini, unde ponderea bărbaților este de patru ori mai mare decât a femeilor. Cu toate acestea, datele la nivel de țară este mixtă. În Spania, româncele au șanse de două ori mai mari decât bărbații să lucreze în ocupații slab calificate, spre deosebire de Germania și Regatul Unit, unde femeile care ocupă joburi cu calificare redusă sunt de 10 ori mai puține. Ponderea femeilor care ocupă locuri de muncă slab calificate este cea mai scăzută în Canada (3%).

Bărbații români tind să fie supra-reprezentați în comparație cu femeile și în funcții de conducere, în special în Regatul Unit, Germania și Canada, cu excepția remarcabilă a Franței, unde femeile românce au șanse aproape de două ori mai mari decât bărbații să fie manageri. Profesiile agricole calificate nu reprezintă ocupația principală a românilor, indiferent de sexul lor, deși angajează peste 4% dintre bărbații emigranți în Spania, Italia și Franța.

De asemenea, ratele de supra-calificare sunt mai mari pentru emigranții români decât pentru emigranții veniți din alte state, mai arată datele OECD. Supra-calificarea are loc atunci când nivelul de educație al unei persoane este mai mare decât competențele solicitate pentru jobul pe care îl ocupă.

În rândul imigranților, rata de supra-calificare devine un indicator al gradului de transferabilitate a capitalului uman între țări, deoarece calificările și competențele lingvistice dobândite în țara de origine nu sunt întotdeauna ușor transferabile în țara gazdă. Indiferent de sex, românii cu studii superioare au o probabilitate de 50% de a lucra în ocupații cu calificare redusă. Ponderea este de doar 26% pentru migranții similari născuți în țările vecine.

Cu toate acestea, ceea ce este și mai remarcabil este faptul că supra-calificarea a crescut în ultimii 20 de ani cu 16% în cazul românilor, în timp ce pentru emigranții din țările vecine, aceasta a înregistrato reducere cu 7%. Aceste rezultate ar putea reflecta cunoștințele relativ scăzute ale românilor asupra limbii vorbite în țara gazdă, accesul limitat la rețelele profesionale sau recunoașterea formală dificilă a competențelor dobândite în străinătate, pentru a cita doar câțiva dintre multitudinea de factori care influențează angajarea.

O mare parte a emigranților români se simt sub-utilizați la job, percepția lor fiind că potențialul lor nu este exploatat la maxim în țările în care emigrează.

Întrebați dacă simt că au aptitudinile necesare pentru a face față unor sarcini mai solicitante decât cele necesare pentru a-și îndeplini actualul loc de muncă, aproape nouă din zece emigranți români sunt de acord, comparativ cu 81% dintre muncitorii nativi.

Subutilizarea percepută de sine a competențelor și nepotrivirea competențelor sunt importante pentru integrarea adecvată a migranților, deoarece afectează veniturile lucrătorilor și satisfacția în muncă, amintesc autorii studiului.

În Italia și Spania segmente mari ale populației emigrante românești lucrează în agricultură – 9% și respectiv 12% și în activități casnice – 15% și 12%. În Belgia și în Regatul Unit, în schimb, aproximativ 23%, respectiv 11% dintre români lucrează în activități administrative și de servicii de asistență. Muncitorii români sunt importanți în industria prelucrătoare din Germania și Austria, în timp ce în Canada oferă – mai mult decât în ​​orice altă țară – o contribuție semnificativă la sistemul educațional, mai arată datele OECD.

Sursă foto: Photo177400576©Samwordley|Dreamstime.com