​​Ioana Simionescu admite că nu vrea copii. Are 26 de ani, a terminat o facultate și se pregătește pentru doctorat. ”Mai întâi să mă realizez eu, profesional, ca să am ce să-i ofer!”, zice. Nu vreau să aduc pe lume un pui de om care să se simtă frustrat față de ceilalți că ei au și el nu. Asta fără să mai spun că o colegă de-a mea, proaspătă mămică, are interdicție medicală să alăpteze și o costă laptele praf de-o rupe! Doar laptele, fără celelalte...”, spune Ioana. Cert e că, din păcate, peste 70% dintre cuplurile din România spun că nu își (mai) doresc deloc copii, invocând rațiuni financiare. Pentru ca o națiune să nu dispară în timp, e nevoie ca o femeie să aducă pe lume cel puțin 2,1 copii, au calculat statisticienii. ”Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub nivelul de înlocuire”, a explicat zilele trecute la o conferință profesorul Vasile Ghețău.

Mama si nou nascutFoto: sxc.hu

Reputatul demograf român a prezentat (cu ocazia primei întâlniri a Consiliului de Comunicare și Transparență, organ consultativ pentru organizarea Recensământului Populației și Locuințelor) în premieră graficul de mai sus, adăugând:” Datele INS asupra numarului de nascuti din anii 2012-2022 ne-au permis determinarea indicatorilor de natalitate și a ratelor de fertilitate pe varste ale populatiei feminine, descriind nivelul scazut al acestora din perspectiva declinului populatiei. Aceste date ne ofera o alta perspectiva asupra evolutiei populatiei tarii în timp”.

„Este vorba de masura în care generatiile se înlocuiesc în timp. lndicatorul este nivelul descendentei atinse de generatiile feminine de la naștere pana la data recensamantului, numarul mediu de copii aduși pe lume de o femeie. Avem datele de la recensamantul din anul 2011 și vom putea vedea la recensamantul 2023 în ce masura descendenta generatiilor s-a diminuat în contextul celor 11 ani de natalitate scazuta. În acest nivel al numarului mediu de copii aduși pe lume de o femeie se afla masura evolutiei în timp a populatiei tarii, indicatorii anuali ai natalitații nefiind decat secvente în formarea descendentei finale la varsta de 50 de ani. lata în figura care urmeaza evolutia descendentei finale la generatiile 1931-1981 (date de recensământ combinate cu date din statistica natalitătii). Vorbeam de descendența finală a generațiilor și vârsta medie a mamelor pe foarte multe generații. Descendența a fost superioară nivelului de îmlocuire până în 1961. Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub nivelul de înlocuire. Vârsta medie a mamei la naștere arată o creștere extraordinară ca dimensiune”, mai spune profesorul Ghețău.

Maria și-a anunțat apropiații cu reticență despre sarcină, dar pe măsură ce evoluția acesteia este bună, a prins curaj

Marina este însărcinată în trei luni, povestește una dintre tinerele care și-a asumat curajul de a aduce pe lume un copil. De doi ani se gândea, împreună cu soțul ei, să devină mamă, dar abia în 2020 au început să-și facă analize și să se pregătească. A luat decizia de a rămâne însărcinată în plină pandemie, dar grijile pentru viitorul copilului ei sunt legate de faptul că „trăim într-o societate profund dezbinată, care funcționează pe preconcepții”.

„Mi-e teamă de discriminare, de bullying, și de cum îl/o vor afecta. De faptul că oamenii reacționează emoțional, visceral, și nu iau un răgaz să verifice informația, că preferă să gândească la nevoile egoiste, decât la binele colectiv - punctual, aș fi preferat ca oamenii să își amâne vacanțele, pentru a controla virusul.”

Vestea bună a venit la o lună de când și-a dat șansa asta, iar tânăra spune că a fost surprinsă pentru că nu se aștepta să se întâmple atât de repede. Pandemia a determinat-o să se adapteze noului context, motiv pentru care ea a redus toate contactele care nu sunt vitale cu exteriorul.

„Nu călătorim, nu ne vedem cu rudele (foarte rar) sau prietenii (deloc) și lucrul ăsta ne-a protejat, pe de o parte, dar ne-a și afectat starea emoțională și psihică. Lipsește contactul, lipsesc endorfinele”, spune ea.

Maria și-a anunțat apropiații cu reticență despre sarcină, dar pe măsură ce evoluția acesteia este bună, a prins curaj să dea vestea și a fost întâmpinată cu mare bucurie și emoție de familie.

Cât despre viitor, ea spune că pandemia nu i se pare un contra-argument la a face un copil sau a adopta unul. „Trăim într-un dezechilibru structural, în care profitul și capitalul au prevalență în fața oamenilor, a destinelor individuale. Și respect și iubesc persoanele care pot crea copii, dar aleg să nu o facă, aleg avortul sau pur și simplu nu doresc acest lucru acum sau mai târziu. E parte din speranță că e loc sub soare pentru fiecare dintre noi și că orice copil poate crește cu respect pentru oricine”, concluzionează tânăra.

O natalitate ridicată poate fi interpretată ca un semn de sănătate a unei țări.

Nu e cazul României, unde în primele 11 luni din anul trecut s-au născut puțin peste 160.000 de copii, iar în anul 2020 s-a născut cu 40.000 de copii mai puțin decât în 2019. De fapt, s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani.

Nu există un model explicativ pentru variațiile de fertilitate, spun specialiștii. Ele rezultă din decizii personale, chiar dacă acestea sunt legate de bani sau de politicile Statului în domeniul natalității

Criza economică trecută, din 2008 a provocat o scădere a fertilităţii în majoritatea ţărilor dezvoltate. În perioade de crize, puțini se gândesc să facă copii. De asemenea, nivelul alocațiilor pentru cei mici pe care le stabilește Statul e o altă componentă care ajută sau inhibă decizia de a face copii. Sau numărul de creșe disponibile. Precaritatea pieței muncii este un alt factor care contează (dacă activezi într-un sector vulnerabil (HoReCa, în domeniul artistic ș.a.) o pandemie te face să amâni decizia de a aduce pe lume un copil.

O altă ipoteză: asistăm la o schimbare profundă a comportamentului generațiilor tinere, și asta nu doar în România. Tinerii părăsesc mai târziu locuința părintească, decid să formeze un cuplu mai târziu și amână vârsta la care fac primul copil.

Specific României înainte de 1990, era faptul că marea majoritate a nașterilor se produceau în cadrul căsătoriilor (96%-97%) iar în 4 din 5 căsătorii în cadrul primei căsătorii. Deci natalitatea era legată în mare măsură de nuptialitate, iar populația României s-a caracterizat printr-o nuptialitate înaltă.

Începând cu anul 1992 asistăm la o creștere a numărului de nașteri în afară căsătoriei, proporția lor progresând de la an la an. Înainte de 1990, din 100 de copii născuți, doar 3 erau în afara căsătoriei. În 2019, din 100 de nașteri, peste 30 erau în afara căsătoriei. Asta în medie. Pentru că la țară, adică fix acolo unde ai zice că tradiția contează, lucrurile stau cel mai prost din acest punct de vedere. Cea mai mare parte a copiilor născuți în afara căsătoriei provin de la tinerele până în 25 ani (aproximativ 60,2%).

Și mai avem cel puțin 5 tabu-uri sociale din care n-a mai rămas mare lucru...

Recensamantul va arata marimea reala a populatiei vârstnice, o populatie în creștere, ridicand în masura crescanda probleme care așteapta solutii realiste

Recensământul care începe peste puțin timp , mai spune Vasile Ghețău, ne va arata mărimea populației în vârstă de muncă într-un context în care, prin efectele conjugate ale reculului dramatic al natalității și al imensei migratii externe, în Romania s-a instalat și se amplifica criza fortei de munca, punand în pericol programele de dezvoltare economica. Recensamantul va arata marimea reala a populatiei vârstnice,o populatie în creștere ca dimensiune și proportie în populatia tarii, ridicand în masura crescanda numeroase probleme de ordin economic, social și medical care așteapta solutii realiste.

”Este probabil ca numărul populației rezidente a țării să se situeze sub cel pe care îl cunoaștem astazi, calculat pornind de la recensamantul din anul 2011. Determinarea exacta a acestui numar la viitorul recensamant ridica insa o problema extrem de complexa. Fara identificarea, oficializarea și implementarea unei soluții de înregistrare/determinare permanenta a migratiei externe la nivel de localitati dupa recensamant, îndeosebi a plecarilor în strainatate cu schimbare de reședinta obinuita și intoarcerilor din strainatate cu schimbare de reședinta obișnuita, datele recensamantului își pierd valoarea și exista riscul perpetuarii situatiei de pana acum al necunoașterii populatiei rezidente a tarii pe localitati. Riscurile sunt enorme. Solutia care va fi adoptata trebuie aplicata înca din toamna anului 2021, evaluata ca punere în practica, adaptata la realitati în schimbare și oficializata, astfel încat dupa recensamant sa fie aplicata eficient”, conchide profesorul Ghețău.