Riscul cel mai mare cu care România se confruntă este ca în următorii ani să avem o generație de șomeri. Ăsta este cel mai mare pericol, a declarat Nassim Abu Rjala, banker, Global Shaper World Economic Forum, partner Romania Tech Nation. „Dacă în 10 ani noi de acum nu pregătim forța de muncă pentru viitor, e posibil să nu contăm la nivel internațional. Acum 10 ani conta ce resurse ai sau ce armată ai. La momentul de față contează ce companii de tech ai. Să spunem adevărul”, a spus el, în cadrul unui eveniment Oxygen Events

MuncaFoto: DreamsTime

Dacă implicăm mediul academic, împreună cu mediul privat și cu autoritățile publice, există rezultate de succes, spune Nassim Abu Rjala.

• Din păcate, un singur oraș care a reușit să combine toate acele 3 chestii este Cluj.

„Am fost în Oradea și am stat de vorbă cu echipa lui Bolojan. Administrația publică este foarte puternică, mediul privat este absent și cel academic este absent. Am fost în Timișoara: mediul privat și academic sunt foarte puternice, dar cel de administrație publică este absent și slab. Se vede această diferență”, a mai arătat el.

Potrivit acestuia, ar trebui să ne concentrăm să-i punem pe cei trei jucători la aceeași masă și să lucreze.

• Numai așa putem merge mai departe. Altfel, vom merge mai departe, dar cu niște pași foarte modești.

Ce au făcut 3 țări și ce trebuie să facă România

„La Romania Tech Nation ne-am uitat și ce fac alte țări: Estonia, Elveția și Qatar. Noi trebuie să mergem pe o anumită nișă. Dacă în România este greu să-i pui pe toți trei la masă, măcar mediul academic să aibă proactivitatea necesară, cum este în Elveția, care conduce ceea ce înseamnă inovație la nivel de țară. Începe din facultăți”, a explicat Nassim Abu Rjala.

• Dacă mergem în Estonia, o să vedem că mediul privat și-a asumat această responsabilitate, inclusiv plătind salariile unor funcționari publici să facă partea de promovare și diplomație digitală.

• Qatar a rezolvat-o și mai simplu: Oameni buni, eu nu prea mă pricep la asta. Vă dau pământ, vă construiesc o clădire, facem un free zone și munciți toți acolo. Ce se decide acolo se transformă direct în politici publice din punct de vedere al digitalizării și pregătirii oamenilor.

• În România, soluția optimă și mai rapidă este ca statul să facă un pas înapoi și să zică: „Dacă voi, mediul academic cu cel privat ați decis asta, eu vă susțin 100%, dar nu îmi cereți mie opinia, că nu am ce să vă ofer”. Să nu împiedice.