”Punând lângă această inflație galopantă, contracția economică și somajul în creștere modestă, nu putem să nu ne gândim că asistăm la un acut fenomen de stagflație”, a spus marți Florian Libocor, economistul-șef al BRD.

Florian Libocor in timpul conferintei de martiFoto: Hotnews

Invitat la conferința Oxigen Events ”Inflatia si Prognoze macroeconomice”

Ce a mai spus Florian Libocor:

• Mă uit la evoluția sectorului construcțiilor, unde s-au înregistrat contracții pe ambele paliere. Cu toții știm că sectorul construcțiilor încorporează rezultatul celorlalte sectoare. Pentru a face o costrucție ai nevoie de foarte multe produse care sunt rezultantele celorlalte sectoare.
  
  
• Dacă sectorul construcțiilor se contractă, nu poți aștepta o revenire a PIB-ului. Dacă el crește, nu ai cum să asiști la o contracție a PIB. Noi suntem în situația în care sectorul construcțiilor s-a contractat.

• Băncile Centrale Naționale au crescut ratele de dobândă, atente la semnalele BCE. Îmi pare rău, dar Banca Centrală Europeană, ca orice altă Bacă Centrală, se poate înșela. Apropos de profesionalism, dacă în decembrie, având la dispoziție ai dat un mesaj de calm având la dispoziție probabil cele mai ample date, iar în ianuarie vii și spui că am o MARE problemă, eu stau să mă întreb, ca Moromete: pe ce te bazezi?

• ​După toate injecțiile monetare și QE-urile nu cred că mai exista vreun economist care nu se aștepta la așa ceva. Prin urmare inflația ridicată nu ar fi trebuit să ne surprindă. Pe lângă asta, mai avem problema prețurilor la energie, gaze ..

• Punând lângă această inflație galopantă, contracția economică și somajul în creștere modestă, nu putem să nu ne gândim că asistăm la un acut fenomen de stagflație. În același timp, nu putem să nu ne punem întrebarea cât va dura până când acest fenomen va lua o formă cronică, ceea ce ar fi foarte neplăcut.

• De asemenea, trebuie spus că inflația prin costuri nu accelerează doar dinamica prețurilor, ci afectează și deficitele gemene (cel intern și cel extern). Adresarea acestei situații este apanajul mixului politicii fiscale și a celei monetare.

• Dacă economia are nevoie de un stimul, iar eu cred că are, este oportun ca relaxarea cantitativă să fie menținută pe canal fiscal și bugetar? Se discută de scăderi de contribuții, reduceri de TVA șamd. Eu nu cred nici că e optim, nici că e oportun.

• Politica fiscală are propriile ei probleme și obiective pe care le atinge greu sau deloc chiar. Avem un deficit bugetar foarte mare. Apoi o rată foarte scăzută a veniturilor bugetare. Și spunem asta de peste 10 ani. O colectare precară a veniturilor bugetare și o absorbție ”inadecvată” a fondurilor europene. Și atunci cât de optim e ca stimulul să fie menținut, doar că pe canal fiscal-bugetar.

• Jocul cu dobânda-cheie trebuie să fie mai domol. Astfel de volatilități sau fluctuații pe dobânda-cheie nu sunt benefice din punct de vedere al semnalului pe care îl transmit în economie.

Citește și acest articol scris de Florian Libocor: De unde începe bogăția?