Alimentele s-au scumpit, bulversând bugetele tuturor celor care se ocupă de aprovizionarea familiei. De ce a crescut prețul cărnii și laptelui, explică doi omeni de afaceri din domeniu, arătând și cum numirile politice din ministere se regăsesc în prețul produselor de la raft.

Laptele s-a scumpit. Carnea s-a scumpit. Cum explica specialistiiFoto: Profimedia Images

Mulți se plâng că fermierii primesc un preț prea mic pe lapte. Dar ei nu spun că au două găleți de lapte pe zi de la cele 3 vaci și că nu și-au făcut nici măcar analizele de laborator

Dorin Cojocaru, reprezentantul Asociatiei Patronale Romane din Industria Laptelui, APRIL: De ce-au crescut prețurile? În Europa, materia prima s-a scumpit cu 27,3% in 2021 . Creștere măsurată la poarta fermei, care nu include analize de laborator și transportul laptelui de la fermă la fabrică. E vorba de banii pe care îi primește fermierul odată ce cisterna a ieșit de pe poarta lui. Eu sunt deranjat foarte tare de populismul ieftin și de ipocrizie. Mulți se plâng că fermierii primesc un preț prea mic pe lapte. Dar ei nu spun că au două găleți de lapte pe zi de la cele 3 vaci și că nu și-au făcut nici măcar analizele de laborator. Analiza de metale grele costă în jur de 1400 de lei. Cea de dioxină e 300-400 de euro”.

„Consumatorul are uneori impresia că laptele se ia de la țâța vacii, se pune într-o pungă sau într-o cutie și se pune pe raft. Greșit! Sunt atât de multe costuri directe și indirecte, atât de mulți factori care influențează nivelul total al costurilor, încât sunt deranjat când presa scrie că prețul la lapte la raft este 5 lei, iar fermierul ia doar 1,3 lei. În realitate, prețul la fermă la un lapte de calitate luat de la o fermă autorizată este de minim 1,7 lei”, a mai spus Cojocaru la confernța „Industria alimentară, între creșterea costurilor și presiunea importurilor”, organizată de Coalitia Pentru Libertatea Comertului si a Comunicarii.

Situația în care suntem arată un management defectuos la nivel administrativ central. Și mă refer la Guvern

Noi încercăm să reducem costurile cu energia. Am cerut sprijin pe energia verde sau să avem acces la fonduri, proiecte, programe pentru a îmbunătăți utilajele energofage din fabrici. S-au făcut schițe, documente, hârtii cu care ne-am dus la toate partidele. După ani de zile realizăm că noi am vorbit la pereți, că am vorbit cum se spune, ”ca televizorul”. Industria laptelui nu a fost ajutată cu nimic. Doar ni s-a dat la gioale. Și acum venim și plângem că nu avem capacitatea de a asigura suficiența de hrană a românilor. Dar ce-ați făcut timp de 30 de ani? Situația în care suntem arată un management defectuos la nivel administrativ central. Și mă refer la Guvern. Suntem în toate campaniile electorale cu dezvoltarea industriei alimentare dar când e să se facă ceva, ne sucim.

Și mai vreau să fac o corectură la ceea ce apare în presă: la produsele lactate, nu există importuri. Există comerț intra-comunitar! Nu ai voie să aduci lactate din țări terțe decât cu aprobări complicate. La brânzeturi există , dar și acolo sunt foarte puține sortimente, multe fiind mărci private.Sunt două legi ale laptelui: 88 și 192 care au fost create dintr-un populism ieftin. Și asta pentru că în Comisia de Agricultură, când se discuta legea produselor lactate, la discuții erau invitați cei care cultivau grâu și porumb boabe. Sunt mii de legi în ultimii 20 de ani, făcute de amorul artei, ca cineva să bifeze că a avut inițiative legislative. Acei consilieri care sunt pe lângă miniștri sunt niște analfabeți funcționali. Aceste legi proaste ne costă 6% din PIB. Trebuie să ai angajat un om full-time care să stea să descifreze legile. Dăm o pâine avocaților și consultanților care să ne spună cum să facem ca să respectăm tot felul de legi care se suprapun sau care se bat cap în cap. Și toate astea ne costă mulți bani. Bani pe care îi includem în prețul la raft!, spune Cojocaru

Totul a început cu campania asta în campania electorală a lui Dragnea

Sorin Minea, Angst: Totul a început cu campania asta în campania electorală a lui Dragnea, când a spus populismul ăla cu ”să mâncăm românește!”. Păi noi mâncăm românește! În supermarketuri 70% din produse sunt românești, ăsta e adevărul! Restul sunt povești pentru copii!

Din păcate, la noi costurile cu salarizarea sunt imense. Materia primă e mai schumpă decât în UE. Transporturile sunt mai scumpe. Profiturile industriei alimentare sunt ZERO. Populismul ieftin și naționalismul nu ține de foame. În toată comunitatea europeană s-au dat 800.000 de euro la începutul pandemiei celor din industria alimentară. La noi nu s-a dat niciun ban. Am tot cerut... Faptul că ni s-au amânat niște impozite nu a ajutat foarte mult pentru că acei bani tot trebuiau plătiți. Pe noi ne-a prins pandemia în timp ce derulam o investiție. A trebuit să omorâm investiția...!

Branduri cunoscute sunt acum concentrate sub una sau două branduri ale naibii de mari. Iar consumatorul român nu știe

Firmele cu capital românesc au acum două posibilități: prima, să treacă în economia gri, și asta e deja sport național, iar a doua posibilitate- să vândă afacerea. Sunt foarte multe firme românești cu vechime care au vândut afacerile. Branduri cunoscute sunt acum concentrate sub una sau două branduri ale naibii de mari. Iar consumatorul român nu știe. Cei de afara sunt mult mai competitivi, iar nouă ni se dă în cap. În timpul ministeriatului d-lui Oros, industria alimentară nu a avut NICI MĂCAR o întâlnire cu ministerul. Au fost agreați doar cei care sunt ”corect” orientați politic, mai spune Minea.

Românii au impresia că știu să facă totul. În afară, o firmă de procesare a cărnii face numai șuncă sau numai cârnați. Rentabilitatea este mai mare, costurile sunt mai mici, e mai ușor de lucrat. În România orice firmă, cât de mică ar fi, are cel puțin 100-200 de repere. Are nevoie de mână de lucru mai multă, de utilaje mai multă, de ambalare mai multă. Deci, în final este mai scumpă. În loc să ne specializăm pe ceva anume, noi facem un talmeș-balmeș. De asta nu suntem competitivi! Noi în noiembrie am dorit să majorăm prețurile cu 6% pentru cu că ne crescuseră toate costurile și la prețurile de atunci lucram în pierdere. Abia în februarie retailerii mi-au acceptat creșterea de preț. Noi 2 luni am lucrat pe pierderi.

Iar asta cu plafonarea prețurilor e o prostie colosală, care va îngropa firmele. Gândiți-vă că Dvs produceți un ou cu 0,46 lei pe care îl vindeți la supermarket cu 0,5 lei, iar supermarketul îl pune la raft cu 0,6 lei. Vine Guvernul și spune celui de la supermarket: De mâne vinzi oul cu 0,5 bani! Supermarketul îi spune producătorului că de a doua zi îi va da pe ou o,4 lei. Producătorul, care obține oul cu 0,46 lei va spune: ok, nu pot să ți-l vând sub prețul de producție! Supermarketul îi spune că nici el nu-l poate lua cu 0,5 lei! Producătorul acela va închide producția pentru că poți lucra în pierdere!