Firmele pot asigura munca la distanță pentru angajații care vor să lucreze câteva săptămâni din străinătate, poate Grecia sau Spania.
Pe acest subiect a vorbit Inga Țîgai, associate partner la KPMG, în cadrul unui eveniment organizat de Business Mark.
“Prima dată ne uităm la ce-și dorește angajatul. Dacă el își dorește 3 săptămâni în Grecia, Spania cu familia sau fără, ne uităm la rezidența fiscală”, spune ea.
Potrivit acesteia, rezidența fiscală este o noțiune care implică legea din România și legea din celălalt stat.
“Asta înseamnă că ne uităm nu doar la cele 180 de zile de prezență, dar și la aspectul centrului intereselor vitale. Ce înseamnă asta? Înseamnă unde este familia, locuința pe care o are la dispoziție, de unde-și obține veniturile. Ne uităm la ce este mai conectat, la ce organizații/forumuri este prezent. Tot acest pachet de elemente constituie centrul intereselor vitale”, a explicat ea.
- Într-un centru al intereselor vitale în România e foarte posibil să fie considerat rezident fiscal în România. Continuați să rețineți impozitul pe venit pentru salariul pe care îl plătiți de-aici.
- Dacă rezidența fiscală (pentru că trebuie să ne uităm și la celălalt stat) este determinată ca fiind mutată la un punct anume în Grecia - Spania, atunci vă opriți din reținerea impozitului pe venit pentru salariul pe care îl plătiți.
“Pe partea de asigurări sociale, din nou, dacă ne uităm tot la țările UE, lucrurile sunt mai simple. Nu ne pune atât de multe probleme legate de obținerea dreptului de muncă, nu ne pune probleme mai mari legate de contribuțiile sociale”, a precizat Țîgai.
Regula generală, spune ea, este că trebuie să plătești unde muncești, dar ai aceste excepții în care pentru o perioadă anume de timp poți să-l menții asigurat în România. Poate omul să muncească din Grecia, da?
Pentru un angajat care lucrează câteva luni din Asia, care sunt riscurile?
La ce să se uite firmele dacă au angajați români care aleg să lucreze din Asia.
“În primul rând trebuie să vedem dacă statul respectiv cere responsaibilități specifice de imigrare: permis de muncă, permis de ședere”, a precizat reprezentanta KPMG.
În schimb, pe partea de impozit pe venit, aici trebuie să vedem dacă avem convenție pentru evitarea dublei impuneri.
- Dacă nu avem, atunci s-ar putea, din punct de vedere al costurilor, să avem costuri duble: în România și în statul respectiv.
- Nu sunt foarte multe țări cu care România nu are o convenție de evitare a dublei impuneri, dar trebuie verificat. Pe partea de contribuții sociale, la fel, sunt niște acorduri specifice, se numesc de totalizare.
“Trebuie să vedem pe pensie, sănătate, dacă avem acest acord încheiat între România și statul respectiv și apoi ce prevede acordul, ce contribuții sunt acoperite și pentru ce perioadă, ca să putem să asigurăm plata contribuțiilor doar într-un singur stat”, a mai afirmat Țîgai.
- Despre sediul permanent: trebuie să vedem ce face omul acela acolo, adică cât de mare este riscul să ajungem să plătim impozit pe profit în statul respectiv. Și mai trebuie să vedem sănătatea și securitatea în muncă, adică condițiile pe care trebuie să i le punem la dispoziție sau să i le garantăm în cazul în care pățește ceva.
