Problema nu e trecerea, în sine, la un alt sistem de impozitare, cât ”destabilizarea” unui sistem fără a pune în schimb reformele de substanță așteptate, care să meargă la fondul problemelor, adică la efecte și costuri, la cât și cum colectăm, dar și la politici publice de dezvoltare, spune Camera Consultanților Fiscali cu privire la măsurile discutate în Coaliție în privința taxării de anul viitor.
Pe scurt:
- Cum va reacționa acum angajatorul român la vestea creșterii costurilor cu fiscalitatea, în condițiile în care trebuie să păstreze cel puțin salariul net, dacă vrea să nu-i plece specialiștii bine pregătiți?
- Dacă la noi, în condiții de cotă unică, suntem deja la nivelul țărilor renumite pentru sistemul lor progresiv, nu e îndreptățită percepția că ajungi să muncești mai mult pentru stat?
- Nu există sisteme bune sau rele în sine, există beneficii, există riscuri, mai ales, există costuri specifice, în funcție de particularitățile fiecărei economii
- Nu-i suficient să clamăm – vrem mai mult echilibru social și un buget mai bogat și pentru asta introducem sistemul progresiv!
- Fiecare administrație caută să dea semnale specifice pentru a transmite mai multă solidaritate față de cei care-i plătesc impozitele și, evident, mai multă fermitate cu cei care nu vor să-i plătească
Poziția detaliată (cu cifre și tabele) a Camerei Consultanților Fiscali vizavi de dorința Coaliției de creștere a taxelor – click pentru a deschide
CCF este nemulțumită că sunt anunțate schimbări fiscale în aceleași condiții de lipsă de transparență și dezbateri reale.
În ultimii cinci ani, la nivelul întregii UE, costul muncii a crescut cel mai mult în România.
„Dacă presiunea era așa mare într-o perioadă în care s-a redus cota „unică” pe unele venituri, au apărut facilitățile în construcții, au continuat facilitățile din ICT, dividendele sunt taxate mai puțin (cum s-ar spune, când cota unică nu e chiar unică!) să ne imaginăm cum va reacționa acum angajatorul român la vestea creșterii costurilor cu fiscalitatea, în condițiile în care trebuie să păstreze cel puțin salariul net, dacă vrea să nu-i plece specialiștii bine pregătiți”, spune CCF.
De asemenea, se întreabă: Cum va mai fi privit de investitori mitul local al atractivității forței de muncă?
- Să mai adăugăm aici și incertitudinea unui context regional politico-economico-fiscal, unul total anormal, care deja sperie investițiile!
Conform sursei citate, statul ar trebui să fie direct interesat ca angajatul-contribuabil (din mediul privat, cel puțin) să muncească mai cu elan, pentru că acel contribuabil, cel care trece într-o clasă superioară de salarizare (pentru că face ore suplimentare, își îmbunătățește calificarea etc.) plătește impozite și contribuții mai mari și nici nu mai primește diverse beneficii sociale. Totul e ca angajatul să nu-și piardă acest elan prin capcane ascunse. Altfel pierde toată lumea.
- Or dacă la noi, în condiții de cotă unică, suntem deja la nivelul țărilor renumite pentru sistemul lor progresiv, nu e îndreptățită percepția că ajungi să muncești mai mult pentru stat? Un stat care, cu toată bunăvoința, nu-ți răspunde cu aceleași servicii precum cel danez, francez, german etc.
Conform Camerei Consultanților Fiscali, nu există sisteme bune sau rele în sine, există beneficii, există riscuri, mai ales, există costuri specifice, în funcție de particularitățile fiecărei economii și ... culturi fiscale, la nivel de contribuabil-individ, dar și de stat, de administrație.
- Înainte să ne întrebăm ”ce fel de sistem?”, poate ar trebui să avem o dezbatere reală pe tema ”ce așteptări avem de la sistemul nostru fiscal?” Nu-i suficient să clamăm – vrem mai mult echilibru social și un buget mai bogat și pentru asta introducem sistemul progresiv!
Conform Camerei Consultanților Fiscali:
„Ce mesaj vrem să transmitem? Spre exemplu, când Cehia, de altfel unul din statele europene cele mai echilibrate social (raport OECD), a renunțat anul trecut la cota unică de 15% pentru a adăuga o cotă de 23% pe tranșa de venituri anuale peste 68.000 euro, până la urmă clasa
politică a vrut să transmită un mesaj de simplificare și chiar de reducere a poverii fiscale, prin schimbarea bazei brute de calcul, dar și prin abolirea taxei de solidaritate de 7% pe veniturile mari.
În SUA, unde de 100 de ani funcționează neîntrerupt un sistem federal de impozitare progresivă a veniturilor individuale (și încă se mai lucrează la rezolvarea discrepanțelor sociale) se înmulțește numărul statelor membre care aleg o cotă unică pentru impozitarea veniturilor la nivel statal, dorind să transmită astfel un mesaj propriu de simplificare a fiscalității. La nivel federal, IRS raportează acum cel mai mare deficit de încasări fiscale ca venind din veniturile individuale neraportate, pe fondul sub-finanțării Administrației Fiscale și a consumului tot mai mare de resurse pentru inspecții complexe, în special la contribuabilii cu venituri mari – raport GAO.
Fiecare administrație caută să dea semnale specifice pentru a transmite mai multă solidaritate față de cei care-i plătesc impozitele și, evident, mai multă fermitate cu cei care nu vor să-i plătească!”
Ce vrea CCF
”Conformare fiscală prin cooperare reală”:
• o politică publică asumată de a trece prin dezbatere publică reala și transparentă, cu toate părțile interesate (asociații ale contribuabililor, mediul economic, profesioniști în fiscalitate, reprezentanți ai aparatului administrativ, cei care pun efectiv legea în aplicare) a oricăror schimbări din domeniul fiscalității;
• o politică publică asumată de adoptare a celor mai bune practici întâlnite cel puțin la nivel european în relația de parteneriat Administrație-Contribuabil;
• o politică publică asumată de investiții pentru implementarea cel puțin a reformelor administrative trecute în PNRR! Așa ne vom asigura că avem, cu adevărat, același teren precum competitorii noștri pe o piață comună europeană, în perspectiva apropiată a unei politici fiscale comune.
