Haosul românesc: Ministerul Educației a lăsat olimpicii să dea Evaluarea pentru că i-a fost lene să anunțe din timp ● Imaginea succesului la vârf: Moldova și Bulgaria au diplome la Harvard, România - cursuri la SRI și Armată ● Șeful Curții de Conturi a Rusiei a avut curajul să-i spună lui Putin ceea ce Curtea de Conturi din România nu-i spune lui Iohannis ● Mica doză de cultură generală ● Impozite pe proprietate mai mari din 2023, scade plafonul de taxare a IMM-urilor, TVA mai mare pentru HoReCa și răcoritoare ● Nevăzuți ● Dilemele băncilor centrale. Varoufakis și Roubini, sfătuitorii de ocazie ● Eurostat: Dobânzile medii pe termen lung pentru România au explodat în luna mai ● Lecțiile ucrainenilor refugiați în Iași despre cum să-ți construiești un alt acasă ● Tudor Giurgiu. Cum rămâne TIFF proaspăt, ce uși îți deschide curiozitatea și cum să lucrezi cu oamenii talentați ● Simt, deci exist. O explorare a fațetelor empatiei ● Antropologia vizuală: de la primele imagini ale fraților Lumiere, la era vizuală a rețelelor sociale.

Press reportFoto: Profimedia Images

• Haosul românesc: Ministerul Educației a lăsat olimpicii să dea Evaluarea pentru că i-a fost lene să anunțe din timp. Ordinul de înscriere direct la liceu a celor care au luat locul 1 la Olimpiadele Naționale a fost publicat abia vineri în Monitorul Oficial. Luni a fost zi liberă de Rusalii, iar marți prima probă. Părinții n-au reușit să depună celebrele dosare cu șină la Inspectorat și au avut marea dilemă: ducem sau nu copilul la examen? Unii i-au dus, alții i-au lăsat acasă, dar rămâne întrebarea: de ce și-a bătut joc ministerul de niște copii, publicând un ordin în ultimele 24 de ore, când au avut un întreg an la dispoziție?, întreabă ReporterIS.

• Imaginea succesului la vârf: Moldova și Bulgaria au diplome la Harvard, România – cursuri la SRI și Armată. Oricât de avansată ar fi România pe drumul său de stat membru UE și NATO, în comparație cu Moldova sau cu Bulgaria, e greu să te abții de la comparații, atunci când privești imaginea pregătirii liderilor ajunși acum în poziții-cheie, în aceste state. În Moldova și Bulgaria, sar în ochi „harvardiștii”: o președintă (Maia Sandu), o șefă de parchet anticorupție (Veronica Drăgălin), premieri (Gavrilița și Petkov) sau miniștri școliți la Harvard și alte școli prestigioase din străinătate, specializați în politicile publice pe care le gestionează. În România, iese în evidență clubul „securitarilor” (să nu le spunem „securiști”, din cauza conotației istorice negative): un premier și miniștri care pe lângă lipsa lor de pregătire în domeniile pe care le coordonează, au în comun cursuri la instituții de învățământ din sistemul de securitate națională – Armată, SRI sau Poliție. Nu Moldova sau Bulgaria, ci România este democrația est-europeană care are premier un general (Nicolae Ciucă) intrat în politică direct din fruntea Armatei și acuzat că și-a plagiat doctoratul. În timp ce un ministru-polițist, fost ofițer de serviciu secret (Adrian Chesnoiu), ține frâiele Agriculturii, iar alți șase membri ai Guvernului s-au școlit printre altele și sub cupola Armatei sau SRI, scrie Panorama.

• Șeful Curții de Conturi a Rusiei a avut curajul să-i spună lui Putin ceea ce Curtea de Conturi din România nu-i spune lui Iohannis. Marți, 14 iunie, într-o întâlnire avută la Moscova cu Vladimir Putin, șeful Camerei de Conturi, Alexei Kudrin, a pus pe masa președintelui cifrele care arată cum, din cauza pandemiei, Kremlinul a devenit tot mai puternic, în detrimentul comunităților locale. Un stat din ce în ce mai centralizat este un proces care a început peste tot în lume în perioada Covid-19, numai că, la noi, nu se vorbește despre asta suficient. Înainte de Covid-19, regiunile Federației Ruse decideau independent asupra a 50% din bugetul lor. Acum, ele au ajuns să poată aloca pentru nevoile specifice zonei respective doar 28% din bani. Restul bugetului este repartizat „la impuse” și asta poate afecta dezvoltarea, i-a spus lui Putin chiar șeful instituției care veghează la cheltuirea banilor publici din Rusia. E o conversație care, din păcate, nu a avut loc, la un nivel echivalent al statului, în România, scrie Libertatea.

• Mica doză de cultură generală. Toată lumea știe că Japonia se mai numește și Țara Soarelui Răsare. De ce se numește ea așa? Pentru că de la Est vine lumina. Dăăă!!! E simplu ca „bună ziua”. Dar cine a numit-o așa prima dată? Ei, aici e aici, că nu multă lume știe. Dar, nu intrați în panică, rezolvăm noi această problemă stringentă, ca să nu vă stricați ziua cu dilema asta. Cel care a venit cu ideea Țării Soarelui Răsare s-a numit Shōtoku, era prinț, și ar fi trăit prin secolul al VII-lea d.Hr. Am spus „ar fi trăit” că nu se știe nimic sigur despre individ. Nici măcar dacă ar fi existat în realitate. Tot ce știm despre el vine din cea mai veche cronică a Japoniei, intitulată sugestiv „Cronica Japoniei”. Sau Nihon Shoki. Asta a fost scrisă prin secolul al VIII-lea și, cel puțin în prima parte, aduce teribil cu poveștile cu feți-frumoși japonezi și cu dragoni, tot de pe acolo, scrie Mica doză de cultură generală.
  

• Impozite pe proprietate mai mari din 2023, scade plafonul de taxare a IMM-urilor, TVA mai mare pentru HoReCa și răcoritoare. Surse din Coaliția de guvernare au declarat pentru Europa Liberă că aceasta a decis majorarea impozitelor pe proprietate în 2023, a TVA-ului plătit de domeniul HoReCa, dar și a TVA-ul pentru băuturile răcoritoare cu zahăr, gen Coca Cola, Pepsi. Se schimbă și plafonul pentru impozitarea IMM-urilor. Locuitorii din marile municipii vor plăti un impozit pe proprietate majorat de anul viitor, susțin surse din Coaliție. Decizia a fost luată de PSD, PNL și UDMR, iar modificarea va apărea ca o hotărâre de la „centru”, prin modificările aduse Codului Fiscal, nu ca decizie a autorităților locale. „Primarii ne-au implorat să majorăm impozitele, ne-au rugat pe toate căile, pe toate canalele. Nu vor să își asume ei mărirea”, a declarat un lider prezent la ședințele Coaliției pentru Europa Liberă.
  

• Nevăzuți. Povestea abuzurilor sexuale de la Huși a devenit și povestea unui caz de justiție grav compromisă. O justiție care i-a abandonat pe elevii de seminar violați. În decembrie 2018 doi reporteri Să fie lumină intrau în garsoniera din Huși a Didinei Brănici, cea care fusese pedagog la seminarul ortodox din localitate mai bine de 10 ani de zile. Didina Brănici a fost primul avertizor de integritate în cazul abuzurilor sexuale comise împotriva elevilor veniți la școala teologică să devină preoți. Când i-am trecut pragul garsonierei, trecuse deja deceniul de când Brănici trimisese scrisori și plângeri la Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, la Patriarhia Română în care semnala o parte din lucrurile deloc ortodoxe care se petreceau la seminarul din Huși, sub stăpânirea Preasfințitului Corneliu, pe numele său de mirean Cornel Onilă, scrie Dela0.
  

• Dilemele băncilor centrale. Varoufakis și Roubini, sfătuitorii de ocazie. Yanis Varoufakis este un nume cunoscut la nivel european. Profesor la mai multe universități din Marea Britanie și din Grecia, autor de cărți de economie, Varoufakis este un economist charismatic invitat să susțină prelegeri la conferințe cu teme sofisticate și la modă. Profesorul de economie are un singur „defect”: este un economist cu o orientare de stânga radicală sau considerat de-a dreptul marxist. Indiferent sub ce etichetă îl așezăm pe Varoufakis, un lucru este cert: rămâne un personaj ascultat la nivel european și cu mare libertate de exprimare. Dar, ideile de astăzi ale lui Yanis Varoufakis trebuie completate cu realizările de-a dreptul modeste, pe care le-a avut în anul 2015, atunci când a făcut parte din echipa venită la guvernare din partea partidului Syriza, câștigătorul alegerilor generale, scrie RFI.
  

• Eurostat: Dobânzile medii pe termen lung pentru România au explodat în luna mai. Dobânzile medii la care se împrumută statul român pe termen lung au înregistrat în mai o creștere accelerată, de peste 1,2 puncte procentuale față de aprilie, la 7,84% pe an, cel mai ridicat nivel din Europa, reiese din datele Eurostat. Tendința de creștere a fost una generalizată la nivel european. Dobânzile medii ale obligațiunilor pe zece ani au crescut cu 0,4 puncte procentuale în UE, la 2,3% pe an. Creșteri ceva mai accentuate s-au înregistrat în Europa Centrală și de Est. Dincolo de evoluția din România, randamentele titlurilor de stat au urcat semnificativ și în Ungaria, la 7,2% pe an (în creștere cu 0,6 pp), Polonia – 6,6% (în creștere cu 0,7 pp) și Cehia – 4,6% (în creștere cu 0,6 pp), potrivit Curs de Guvernare.
  

• Lecțiile ucrainenilor refugiați în Iași despre cum să-ți construiești un alt acasă. De la Odesa până la Iași sunt 325 de kilometri, o distanță pe care, în condiții normale, o poți parcurge în aproximativ cinci ore. De la finalul lunii februarie, însă, drumul pare să se fi dilatat, să se fi lungit și să fi fost împânzit de obstacole. Acestea sunt poveștile de viață ale refugiaților ucraineni care au decis să înceapă o viață nouă în cel mai mare oraș din estul României. Până să ajungă în Iași, Sonia a petrecut peste 18 ore între Odesa și granița cu Republica Moldova, apoi între Chișinău și Iași. Îndesată alături de sora și bunica ei într-un autobuz plin de alte persoane care fugeau de războiul ce izbucnise nu cu mult timp în urmă, Sonia aștepta să vadă ce urmează în călătoria ei. Sasha, o altă refugiată ucraineană ajunsă în Iași, s-a urcat într-o mașină LADA și împreună cu sora, mama ei și cei patru copii ai familiei, au pornit la drum, încercând să lase în spate, pentru moment, ceea ce pentru atât de mult timp au numit „acasă”, scrie PressOne.
  

• Tudor Giurgiu. Cum rămâne TIFF proaspăt, ce uși îți deschide curiozitatea și cum să lucrezi cu oamenii talentați. Tudor Giurgiu este producător de film, regizor și fondatorul TIFF, unul dintre cele mai mari festivaluri de film europene. A fondat, de asemenea, asociația care organizează premiile Gopo și casa de producție Libra Film. Cu doar câteva zile înainte de ediția cu numărul 21 a festivalului din Cluj, am vorbit cu Tudor despre creativitatea și disciplina pe care se bazează TIFF. Despre ce-l încântă legat de ediția care începe în 17 iunie și cum creează de fiecare dată o experiență unică, ce umple Clujul în fiecare an în timpul festivalului. Dar și despre munca lui de producător și regizor de film și ce a învățat despre a lucra cu oameni atât de diverși și atât de dificili uneori, cum sunt cei din echipa unui film. De ce a ales să producă un documentar despre Ilie Năstase și să facă un film de lung metraj legat de un moment despre care știm mult prea puțin: evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu?. Citește articolul pe blogul Andreei Roșca.
  

• Simt, deci exist. O explorare a fațetelor empatiei . Empatia, definită ca „intuire a realității prin identificare afectivă (cu ceilalți)”, pare a fi o caracteristică universală a naturii umane. Cei mai mulți dintre noi o avem în doze medii, câțiva o au în doze mai mici, iar alții în doze mai mari. Deși nu există o definiție unanimă printre cercetătorii din științele cognitive, știm că ceea ce se numește generic empatie are două componente: una afectivă (percepția, în primul rând, și apoi răspunsul emoțional la ce simte sau gândește celălalt) și una cognitivă (când ne putem imagina prin ce trece cineva, însă fără a ne lăsa afectați de emoțiile respective). Empatia echilibrată, care pare să tindă spre un punct de întâlnire între afectiv și cognitiv, creează spațiu pentru experiența intimității în interacțiunile umane. Acest tip de empatie se referă la ceea ce Ana-Maria Trica (manager de grădiniță și psihoterapeut) numește „integritate emoțională.” Empatia, zice ea, „este înțelegerea contextului celuilalt și trăirea emoțiilor celuilalt, în același timp păstrându-ți cumva integritatea emoțională, scrie Iscoada.
  

• Antropologia vizuală: de la primele imagini ale fraților Lumiere, la era vizuală a rețelelor sociale. Când o mamă își îndreaptă telefonul spre fața copilului ei în vârstă de câteva luni, acesta îi zâmbește. Nu instinctiv, pentru că oamenii nu au înscris în ADN ce este un aparat de fotografiat și felul cum să reacționeze. Dar la câteva luni după ce a părăsit pântecul mamei, înainte de a putea să meargă și să vorbească, copilul născut în 2021 a învățat deja ce este aparatul de fotografiat și cum se așteaptă de la el sau ea să reacționeze. Deși camera video este atât de strâns legată de existența și umanitatea noastră, antropologia vizuală este o ramură nouă și destul de neglijată în științele sociale. Eseul de față încearcă să surprindă într-un mod foarte schematic principalele teme ale antropologiei vizuale: abordările în filmul documentar, stereotipiile, subiectivismul, colonialismul în imagini și principii de etică în realizarea filmelor documentare. De la primele imagini cu tren ale fraților Lumiere, care au îngrozit de moarte spectatorii în urmă cu 125 de ani, până la filmele și postările de pe rețelele sociale din ziua de azi, antropologia vizuală ne oferă o cheie de citire și de analiză a conținutului vizual. Tu ce vezi când te uiți la un film? Un podcast marca Antropedia.