Amploarea scăderii capitalizării pieței de criptoactive a fost în perioada noiembrie 2021 – iunie 2022 de aproape patru ori mai mare decât cea a indicilor bursieri aferenți piețelor dezvoltate, ceea ce este comparabil cu factorii de multiplicare întâlniți în cazul tranzacțiilor în marjă sau a celor cu instrumente financiare derivate clasice (contracte futures și de opțiuni) sau a contractelor pe diferență (CFD), se arată în ediția a 10-a a Euro Monitorului.

CriptomonedeFoto: Dt89lex, Dreamstime.com

Conform sursei citate, spargerea bulei speculative de pe piața criptoactivelor a fost jalonată de numeroase insolvențe și scandaluri financiare răsunătoare, care au evidențiat încă o dată o serie de vulnerabilități importante ale acestor piețe, semnalate anterior de numeroși economiști, precum și efectele nocive pentru investitorii de retail ale lipsei de reglementare a acestor piețe.

Ce a dus la scăderea criptomonedelor și ce a ieșit în evidență

O analiza a factorilor declanșatori ai scăderii abrupte a prețurilor criptoactivelor identifică două cauze:

1. În primul rând o deteriorare rapidă a încrederii utilizatorilor de astfel de instrumente, pornind de la evenimente inițiale aparent nesemnificative precum mesaje negative transmise pe rețele de socializare de unii lideri de opinie dintre participanții pe aceste piețe sau reprezentanți ale unor companii rivale sau pur și simplu de la zvonuri vehiculate în mediul online.

Propagarea în lanț a efectelor negative ale acestora a evidențiat în special:

• fragilitatea extremă a conceptului de valoare asociat majorității categoriilor de active criptografice;

• guvernanța aproape inexistentă în cazul multora dintre organizațiile emitente de astfel de active;

• vulnerabilitatea (paradoxală) a mecanismelor de deținere și tranzacționare a acestor active în fața tentativelor de fraudă cibernetică;

• dependența (la fel de paradoxală) de intermediari (precum bursele de criptoactive și platformele de aplicațiile descentralizate);

• utopia utilizării unor algoritmi automați de emitere și retragere din circulație a activelor în încercarea de menținere a unui curs stabil, doar prin utilizarea unor mecanisme complicate de influențare a cererii și ofertei;

• caracterul de schemă Ponzi al aplicațiilor/platformelor digitale de împrumuturi de criptoactive și atragere de depozite la dobânzi uriașe, prin comparație cu ratele de fructificare posibil a fi obținute în cadrul sistemului financiar tradițional;

• utilitatea redusă a deținerilor pe termen lung de criptoactive, în afara interesului speculativ, a anonimității (greu de justificat în absența unui interes de eludare a legii) sau a participării pe platformele de împrumuturi de criptoactive („cripto lending”), al căror eșec în ultimele luni a expus caracterul lor de scheme piramidale;

• dificultatea extremă de a preveni o avalanșă de retrageri din unele dintre aceste categorii de instrumente (similară unui „bank run”) în absența credibilității conferite de menținerea unor rezerve adecvate de capital și de lichiditate, transparente și verificabile în permanență de către autorități independente (auditori, reglementatori).

2. În subsidiar, o a doua categorie de factori declanșatori a reprezentat-o mișcarea firească de reorientare a unor fluxuri de capitaluri originate din sistemul financiar clasic, având la bază creșterea costurilor de oportunitate, ca urmare a aprecierii randamentelor instrumentelor cu venit fix, pe fondul avansului inflației și al întăririi conduitei politicii monetare de către băncile centrale din foarte multe jurisdicții, inclusiv din țări cu economie dezvoltată.

Faptul că investitorii financiari au reacționat la modificarea costurilor de oportunitate determinată de creșterea dobânzilor este evident dacă privim evoluțiile pe piața metalelor prețioase, în cazul cărora nu se poate vorbi despre o criză de încredere, dar a căror deținere (similar cazului criptoactivelor) nu bonifică o dobândă periodică, ci dimpotrivă, este generatoare de costuri (pentru tranzacționare, depozitare în siguranță, asigurare etc.).

Astfel, se poate observa de exemplu o scădere a prețului aurului de la maximul de 2.052 dolari pe uncie în 8 martie 2022 la mai puțin de 1.700 dolari pe uncie la 20 iulie 2022. În contextul avansului important al inflației și a menținerii la nivel ridicat al riscurilor economice și geo-politice, explicația plauzibilă pentru acest declin de peste 17 la sută al prețului aurului este tocmai creșterea costului de oportunitate determinată de trendul ascendent al randamentelor instrumentelor cu venit fix.