Nu suntem singura țară în care clienții lasă bacșiș chelnerilor. Cutuma este aproape peste tot în lume. Diferența e că în unele zone se procentul este până la 20% din nota de plată. Bineînțeles, sunt și câteva țări în care dacă lași bacșiș, oricât de mare sau de mic, asta reprezintă o insultă, cum e cazul Japoniei sau Coreei de Sud.
În România cutuma este să se lase bacșiș cam 10%. Sunt cazuri în care dacă serviciul este execrabil, clientul nu lasă nimic.
În Vest au apărut articole, în acest an, în care se punea problema dacă ar mai trebui plătit bacșiș la restaurante, având în vedere că au fost mărite salariile. Discuția era în special în țările unde există reglementat un salariu minim. Având în vedere inflația, este normal ca unii clienți să-și pună astfel de întrebări.
Discuția mergea chiar spre ideea că dacă lași bacșiș, încurajezi restaurantul să-și plătească mai prost angajații.
Ce bacșiș se lasă în alte țări
Revenind la ideea materialului de astăzi, în anumite țări bacșișul este de până la 20%.
De exemplu, în America de Nord cutuma este de 15-20%. O carte pe temă (Gratuity - A contextual Understanding of Tipping Norms from the Perspective of Tipped Employees, de Richard Seltzer și Holona LeAnne Ochs) spune că în general clienții lasă între 8-37%, pentru un serviciu considerat excelent.
Citind cartea putem trage concluzia că angajații din SUA se bazează mult pe bacșiș. De obicei sunt plătiți extrem de prost și depind într-o proporție foarte mare de sentimentele, respectiv starea clienților.
Ce bacșiș se lasă în alte țări
În unele țări europene, precum Franța, Germania, Spania, Cehia, Ungaria, Irlanda, Portugalia și Marea Britanie restaurantele, în general, adaugă taxa de servicii pe nota de plată. Dacă nu se întâmplă asta, clienții pot lăsa între 5-10% (în moneda locală), cu excepția situației în care serviciul sau mâncarea nu s-au ridicat la nivelul așteptării.
Legat de ceea ce am spus mai sus, în Italia, de exemplu, în multe restaurante apare cuvântul „coperto” pe nota de plată sau chiar în meniu (nu peste tot, evident). Acea sumă nu ajunge întotdeauna la personal și se recomandă să se lase ceva peste, dar cash.
În Peninsula Scandinavă și Islanda nu se lasă bacșiș, dar prețul se găsește indirect în mâncare. Apropo, e scumpă ieșirea la restaurant acolo.
În general, în barurile din Europa nu se lasă bacșiș, iar cutuma este să spui barmanului, în Marea Britanie, de exemplu: un pahar pentru mine și unul pentru tine.
În Belgia, angajații din industrie sunt în general plătiți foarte bine și nu se bazează pe aceste sume. Totuși, de la caz la caz, restaurantele adaugă 10-15% și se recomandă să mai lași câțiva bani pentru serviciile bune. Bineînțeles, acolo unde nu este inclus niciun servici, se poate lăsa un bacșiș de 15%.
Grecii și ciprioții se așteaptă la un bacșiș între 10-15% la restaurante.
În Spania este de circa 5%. Se recomandă să lași câțiva cenți măcar. În anumite locuri veți vedea taxa „terraza”, adică plătești suplimentar pentru a sta afară.
În Ungaria, angajații restaurantelor așteaptă între 8-15%. Acordarea unei sume fiind un lucru comun printre unguri.
În Polonia nu există o cutumă, dar este politicos să lași ceva pentru servicii. Cartea menționată mai sus spune că ar fi vorba despre 10%. Atenție că dacă plătești în numerar și spui „mulțumesc” (thank you în engleză) când dai banii, chelnerul va considera că nu vrei restul. Nu trebuie să mulțumești când plătești, astfel se va întoarce cu restul. Se recomandă să lași bacșișul în numerar.
În Chile este așteptat un procent de 15-20%. Dacă restaurantul a introdus în nota de plată 10% pentru servicii, atunci poți lăsa oricât în plus (peste acel procent).
Asia are o altă atitudine față de bacșiș. În unele țări e o insultă: Japonia și Coreea de Sud
În China nu se lasă bacșiș la restaurant, dar dintr-un motiv destul de interesant. Ei cred că turiștii sunt extrem de bogați, așa că sunt umflate ceva mai mult notele de plată. Într-un articol se menționează că în restaurantele „de fițe” se pot lăsa câțiva dolari.
De asemenea, restaurantele de stat interzic acceptarea bacșișului.
În Taiwan, Singapore, Myanmar, Thailanda, Indonezia și Malaezia nu se oferă bacșiș. Dacă cineva vrea să o facă este liber, dar angajații nu așteaptă nimic. E o chestiune ce ține de cultură. De precizat, totuși, că în zonele foarte turistice se acceptă, dar nu e ceva ce ține de cutumă.
Luați în considerare că în India, Filipine și Vietnam ar trebui să verificați nota de plată înainte, pentru că este posibil să fie inclus bacșișul. Dacă nu e, se recomandă 10% (în zonele turistice), dar nu e obligatoriu, în sensul că nu se așteaptă să primească.
În ASIA, în general, de la an la an a început să fie îmbrățișată câte puțin cultura bacșișului.
În Japonia și Coreea de Sud situația este complet diferită. Dacă ai de gând să dai bacșiș în Coreea de Sud, asta reprezintă o jignire. În plus, angajații vor refuza să primească banii.
În Japonia, dacă decizi să o faci ești considerat nepoliticos.
În aceste două țări se consideră că lăsarea bacșișului însemnă că nu te așteptai la servicii bune, deși ele sunt de calitate. Adică aveai așteptări foarte joase și le-ai dat ceva pentru că te-au surprins pozitiv.
Surse:
Cartea: Gratuity - A contextual Understanding of Tipping Norms from the Perspective of Tipped Employees, de Richard Seltzer și Holona LeAnne Ochs
8
19
