Dacă ne uităm pe cifrele din piața muncii, sunt câteva lucruri care arată niște probleme structurale serioase, a declarat joi la o conferință organizată de BNR Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank
Avem o pondere foarte mare a populației inactive
Când ne uităm la populația activă în piața muncii în intervalul de vârstă 15-64, observăm că în România avem o pondere a acesteia în grupa sa de vârstă de doar 65% a 2-a cea mai mică pondere din Uniunea Europeană, după Italia, cu aproape 10 puncte procentuale sub media europeană, sub media europeană și mult sub celelalte state din Europa Centrală și de Est. Deci practic avem o pondere destul de mare așa-zisei populații inactive. Aceasta cuprinde elevi, studenți, pensionari, persoane casnice, persoane întreținute de altă persoană, de stat sau de către alte organizații, a explicat joi Ionuț Dumitru.
Scăderea de populație de un milion de oameni în 10 ani e localizată în totalitate în rândul populației active
Conform ultimului recensământ, am văzut că populația României a scăzut cu un milion în 10 ani. Din păcate, scăderea este localizată în totalitate în rândul populației active, adică populația inactivă a rămas cam aceeași, spune economistul șef al Raiffeisen Bank.
Mai puțin de una din două persoane muncesc în România în momentul de față / Cei din afara pieței muncii spun în proporție de 94% că nu vor să muncească
În segmentul de vârstă 55-64, mai puțin de una din două persoane muncesc în România în momentul de față, iar cei care sunt în afara pieței muncii spun în proporție de 94% că nu vor să muncească.
O explicație pentru această situație este, fără îndoială, numărul relativ mare de pensionari speciali, ieșiți la pensie și la vârste ușor peste 40 de ani, crede Dumitru.
Durata vieții active, dacă ne uităm pe ultima linie din tabel, este de doar 31,3 ani în România, cea mai mică din Uniunea Europeană.
Mai departe, pe cifrele din tabel, din persoanele care muncesc, doar 53% sunt salariați, inclusiv salariați în economia neobservată, iar din aceștia doar 78% plătesc taxe și impozite, restul fiind salariați la negru.
Avem o participare prea mică la activitatea economică, stimulentele pentru a munci sunt slabe, avem un abuz de pensii speciale la vârste foarte mici
Din salariații care plătesc taxe și impozite, circa 25% sunt în sectorul public. Deci, din aceste cifre aș spune că reiese destul de clar că avem o problemă serioasă în piața muncii, o problemă structurală avem o participare prea mică la activitatea economică, stimulentele pentru a munci sunt slabe, avem un abuz de pensii speciale la vârste foarte mici, oameni care ies la pensie prea repede, pentru care statul a cheltuit resurse însemnate pentru a-i pregăti, permițându-le însă să iasă la pensie, probabil în vârful vieții lor profesionale la 45-50 de ani, explică macroeconomistul român.
Avem prea puțini salariați și multe alte forme de venit mult mai avantajoase din punct de vedere fiscal- a se vedea PFA, PFI, drepturi de autor, venituri salariale mascate în dividente la microîntreprinderi.
Avem de asemenea multă muncă la negru, foarte mult salariați cu salariul minim pe economie
Este de necrezut să ai 1.700.00 salariați cu salariul minim pe economie din 5 milioane și ceva de salariați plătitori de taxe și impozite.
De ce avem această pondere mare a salariaților cu minim pe economie? Probabil și din motiv că mulți dintre acești salariați primesc plăți suplimentare la negru din dividende pe care compania le retrage la un cost fiscal mult mai mic decât dacă le-ar plăti pe statul de plată acele venituri.
Rezolvarea problemelor din piața munci, ar însemna o reformă serioasă în sistemul de pensii în general și stimularea prelungirii vieții active, consideră Ionuț Dumitru.
Regândirea din temelie a sistemului de pensii speciale, care astăzi este un abuz din multe puncte de vedere și regândirea stimulentelor fiscale.
Trebuie redusă povara fiscală pe munca. Dar nu pe orice formă de muncă, ci pe munca salarială, unde într-adevăr povara fiscală este mare, dar trebuie crescută în același timp povara fiscală la alte forme de venit, unde astăzi este mult mai ieftin fiscal și se face optimizare fiscală foarte agresivă.
Multe din acele forme de venit maschează în fapt venituri salariale. Aș spune nu în ultimul rând că avem nu numai motivații fiscale proaste care îndeamnă la comportamente lipsite de etică, dar și optimizări agresive și o disciplină financiară foarte scăzută. Vedem companii care arată jalnic dacă te uiți pe cifrele lor financiare. Însă acționarii sunt pe persoană fizică, foarte bogați, mulți dintre ei, conchide economistul-șef al Raiffeisen Bank.
6
1
