În București se mută prin stabilirea domiciliului un sfert dintre românii care migrează. Dacă ne uităm la nivel de localitate, Capitala e urmată de Iași ca flux migrator, și de Vaslui, Galați și Cluj. Vin apoi Brașovul, Timișoara, Constanța și Florești (Cluj) Dacă analizăm datele la nivel de județ, Capitala e urmată de Ilfov, Timiș și Cluj, Vasluiul și Galațiul fiind pe locurile 6 și respectiv 7.

Anual, aproape 500.000 de romani se muta de la oraș la tara sau viceversaFoto: Inquam Photos / George Călin

Pare curios cum, după București și Iași, următorii „magneți” urbani sunt Vaslui și Galați, înaintea Clujului.

HotNews a stat de vorbă cu profesorul Dumitru Sandu pentru a încerca să aflăm de ce Vaslui și Galați sunt orașe care par să atragă fluxuri importante de români.

(Notă:Anual, între 400.000 și 500.000 de români își schimbă domiciliul prin migrație internă, cifra variind consistent în ultimii 50 de ani. Potrivit INS, numărul total al stabilirilor cu domiciliul se referă la persoanele care au sosit în localitate și fac dovada căa au asigurată locuința acolo. Schimbările de domiciliu în cadrul aceleiași localități nu sunt incluse. Aceste date includ migrația internațională).

Dacă discutăm de Vaslui, una din explicații, spune profesorul Sandu, este faptul că mulți vasluieni au fost plecați la muncă în străinătate, iar perioada pandemică și post-pandemică le-a închis locurile de muncă, aceștia fiind nevoiți să revină acasă

Există un nou fenomen migrator, atrage atenția profesorul Sandu. Este vorba despre migrația circulară. Oameni care lucrează în afară, se întorc în țară iar după o perioadă de timp pleacă iar. Foarte probabil ca și în cazul Vasluiului, localnicii care au lucrat în străinătate- munci calificate sau mai puțin calificate, să se întoarcă.

De asemenea, acum se poate lucra remote din orice colț de lume, cu condiția să dispui de infrastructura cibernetică. Probabil că o parte din cei întorși au profitat de acest lucru și vin să lucreze de acasă, acolo unde e posibil acest lucru, mai explică demograful român.

Sandu, care are o bază de date la nivelul fiecărei localități cu numărul și destinația migranților, a mai observat un lucru interesant: numărul românilor plecați în Italia la lucru care se întorc acasă este mai mare decât cei plecați în Spania de pildă. Una din explicații poate consta în starea diferită a piețelor muncii în pandemie și post-pandemie.

Există localități, mai atrage atenția profesorul Sandu, în care populația rezidentă este jumătate din cea cu domiciliul acolo. În județul Vaslui, potrivit datelor furnizate INS, un sfert din locuitori sunt plecați la muncă în altă parte- în țară sau în străinătate. Iar atunci când plecările sunt numeroase și întoarcerile sunt numeroase, crede Dumitru Sandu.

Dealtfel, un raport al Băncii Mondiale arată că deși regiunea Moldovei este una dintre zonele cu cea mai ridicată densitate a populației, ea se află și printre cele mai sărace și mai puțin urbanizate. Posibila Autostradă Moldova ar putea permite unor orașe cheie din zonă (de ex., Iași, Bacău, Vaslui, Piatra Neamț, Suceava, Botoșani, Roman) să își sporească masa economică prin

conexiuni mai bune cu interiorul țării.

Imediat după 1989, în 1990, numărul persoanelor care și-au schimbat domiciliul în România (migrația totală) a crescut spectaculos, scrie profesorul Dumitru Sandu într-o cercetare dedicată migrației interne. În perioada celor trei ani care a precedat marea schimbare din 1989, cifra anuală a migrației totale era undeva în jurul valorii de 200 de mii de persoane, pentru ca la nivelul anului 1990 volumul fenomenului să ajungă sa fie de aproape patru ori mai mare (787 de mii).

Evident, nu a fost vorba inițial de altceva decât de ”ieșirea la suprafață”, legalizarea sosirilor anterioare în marile orașe ale României, din rural în special, nerecunoscute ca atare de administrația din perioada comunistă, orientată în sensul blocării intrărilor în marile orașe. Începând din 1991 până în 2001 volumul migrației interne variază într-o marjă redusă de la 240 de mii la aproximativ 300 de mii de schimbări de domiciliu. Este un nivel superior față de sfârșitul anilor 1980 dar consistent mai mic decât nivelurile pe care fenomenul le-a avut la începutul anilor 1970, scrie profesorul Sandu.

Ce mai arată Dumitru Sandu:

  • Perioada 2002-2010 este cea în care migrația internă postdecembristă atinge valorile maxime, comparabile cu cele din anii 1970. Aceasta este exact și perioada în care migrația temporară în străinătate a cunoscut cele mai importante creșteri. Concordanța în sporul de migrație internă dar și în cel al migrației externe temporare pare să rezulte din factori comuni dar și specifici pentru cele două tipuri de migrație. Pentru cei care nu au avut resurse relațional-financiare care să le permită să plece în străinătate, migrația internă a apărut ca o oportunitate asociată cu restructurarea raporturilor de dezvoltare din interiorul țării, determinată, la rândul ei, atât de efecte ale plecărilor în străinătate (mai ales în subperioada 2002- 2006) cât și de modificarea dinamicilor de dezvoltare urban-regională după aderarea țării la Uniunea Europeană
  • Valorile de minim istoric pentru migrația totală2 postdecembristă se înregistrează în anii 1993 (240 mii) și 2000 (cu 245 de mii de schimbări de domiciliu). Este posibil ca trendul descendent al fenomenului din 1990 până în 1993 să fie legat de accentuarea sărăciei ca urmare a schimbărilor bruște aduse de începutul tranziției postcomuniste. Declinul din perioada 1997-2000 este asociat, foarte probabil, recesiunii economice din 1997-1999. O bună parte din efectele de sărăcire și stres economic din perioada respectivă au fost acoperite, însă, prin emigrare temporară în străinătate.
  • Circulația migratorie este structurată mai mult pe regiuni de dezvoltare decât pe regiuni istorice. Regiunea de dezvoltare Vest, cu Timiș ca principal pol de atracție, este reprezentativă din acest punct de vedere. Nu numai Caraș-Severin din Banat gravitează prioritar spre Timiș ci și Arad din Crișana- Maramureș și Hunedoara din Transilvania. În plus, tot aici ajung și fluxurile majore din Bihor și din Mehedinți. Cazul județului Hunedoara este unul de subliniat. Deși cultural-identitar este parte din Transilvania, funcțional, sub aspectul apartenenței la o piață regională a forței de muncă, aparține prioritar regiuni de dezvoltare Vest
  • În 2006, cu un an înaintea aderării la Uniunea Europeană, câmpurile migrației interne erau puternic structurate pe regiuni istorice. În 2006, Bucureștiul era centru de atracție pentru toate județele din Muntenia, Timiș pentru cele din Banat și Crișana- Maramureș, Iași pentru cele din Moldova, Cluj pentru o bună parte din județele Transilvaniei și Dolj pentru cele din Oltenia
  • Este de așteptat, conform literaturii de specialitate, că atât imigrarea internă cât și emigrarea externă să fie în relație de directă proporționalitate cu nivelul de dezvoltare a localității la nivelul căreia sunt calculați indicatorii de intensitate a migrației.