OMV Petrom a anunțat la început de an contribuții record la bugetul statului român în 2022, de circa 20 miliarde de lei, din care 19 miliarde de lei reprezintă taxe și impozite (taxe pe muncă, TVA, accize, redevențe) și 1 miliard de lei dividende pentru participația deținută de statul român în această companie. Impozitele directe (TVA și accize) reprezintă jumătate din această sumă.
BAT România a adăugat la bugetul statului român în 2022 și ea circa 10,5 miliarde lei, după ce anul trecut anunța o contribuție totală de 24 miliarde de euro în 25 de ani de activitate, iar Rompetrol Rafinare a virat și ea în 2022 către bugetul de stat circa 7,51 miliarde lei.
În 2022, statul român a realizat venituri fiscale de 230,5 miliarde de lei. Adică 16,1% din PIB a provenit din veniturile fiscale încasate in activitățile economice prestate în România.
Practic, echilibrul bugetar se atinge cu un stat care se limitează (prin cheltuielile sale) exclusiv la aceste venituri fiscale
Nivelul veniturilor bugetare în 2022 a fost însă dublu, jumătate din venituri provenind din alte surse: companii de stat, instituții de stat, fonduri europene, venituri de capital etc. Acest element nu este însă deloc încurajator și îmbucurător.
Dimpotrivă, dă fiori pentru că aceste venituri sunt foarte volatile și dependente semnificativ de ciclurile economice. Cu cât dependența de acest tip de venituri nefiscale este mai mare, cu atât bugetul devine mai prociclic și mai vulnerabil la potențiale crize. Mai ales că multe cheltuieli fixe din buget sunt setate în funcție de veniturile totale și nu în funcție de veniturile fiscale.
Cele trei companii private (OMV Petrom, BAT România, Rompetrol Rafinare), adică cei mai mari contributori la bugetul de stat au finanțat statul român pentru circa jumătate din deficitul (excesiv), 1/3 din cheltuielile statului român cu salariile în sectorul bugetar.
Doar cei trei contribuabili mari au generat în 2022 circa 16,5% din totalul veniturilor fiscale din bugetul României
Toate cele 3 companii aflate pe primele 3 locuri în topul celor mai mari contribuabili la bugetul de stat sunt companii private. Top 10 companii mari contribuabili furnizează circa 8-10% din veniturile bugetare totale, adică circa 20-25% din veniturile fiscale anuale. Aceste companii mari nu își permit să facă evaziune fiscală, sunt la zi cu taxele plătite către bugetul de stat.
Toată colectarea este realizată de aceste companii exclusiv pe costurile lor.
Statul nu mișcă un deget, statul nu consumă resurse pentru a colecta acești bani. Așteaptă ca aceste companii să umple conturile statului la timp și cu sume consistente.
Acești mari contribuabili au un rol de stabilizator fiscal evident. În contextul unor cheltuieli foarte rigide (cum sunt cheltuielile cu salariile în sectorul bugetar sau cu pensiile), care nu pot fi diminuate ușor (mai ales în situație de recesiune), devine important ca bugetul de stat să fie alimentat prin aceste canale de venit, un venit sigur, cu evaziune fiscală foarte redusă în spate și cu cost de colectare și control foarte redus din partea statului.
Nevoia de astfel de stabilizatori fiscali se vede în modul în care statul contează și folosește tot mai mult companiile de stat pentru a genera venituri nefiscale. Din păcate, în ultimii ani statul a înlocuit tot mai mult stabilizatorii fiscali de acest tip (cei privați) cu companiile de stat. Această strategie evidentă nu poate fi benefică pe termen lung pentru că veniturile generate și de sectorul privat și de cel de stat depind de investiții de capital, capital pe care statul nu îl are și nici nu îl mai poate împrumuta ușor, din cauza datoriei publice tot mai ridicate (ca procent din PIB) dar și din cauza pașilor extrem de firavi în direcția îmbunătățirii rating-ului de țară.
În acest context, politica fiscală, ne place sau nu să o recunoaștem, trebuie, mai degrabă, să acorde o prioritate și o grijă pe potrivă acestor mari contribuabili privați care îndeplinesc cu brio acest rol de stabilizator fiscal și mențin România pe linia de plutire.
În loc să lovim în ei cu tot felul de taxe de ”solidaritate”, ”de stâlp”, ”pe profituri nesimțite” etc., mai bine am căuta să oferim transparența și credibilitatea necesară acestor afaceri, un parteneriat strategic serios și onest care să conducă la dezvoltarea pe orizontală și pe verticală a activității lor, care ar putea să atragă alți jucători globali puternici, ar putea face atractivă în mod real România pentru lanțurile de valoare globală.
Am putea vedea mai multe investiții străine reale aici și am putea vedea un plus de dezvoltare care să aibă în spate o viziune pe termen lung și nu obiective mărunte și acțiuni cu orizont mic de timp.
Este clar că România are nevoie de cel puțin încă de tot atâția mari contribuabili privați, dacă nu mai mulți, pentru a-și asigura macrostabilitatea necesară și pentru a putea începe o strategie de creștere mai sănătoasă, mai robustă și mai rezilientă în fața unor crize potențiale. Aceasta este abordarea corectă și singura pe care o mai avem la dispoziție.
Se vorbește foarte mult zilele acestea de bani pentru educație. Singura sursă rezilientă și sănătoasă este atragerea de mari contributori noi în România de genul celor de mai sus. Asta nu se poate întâmpla decât dacă rămâi serios și credibil în respectarea înțelegerilor cu acești jucători foarte importanți. Din păcate, se face astăzi prea puțin în această direcție. Și într-o altă direcție, legată de aceasta și la fel de importantă: privatizarea marilor companii de stat (mai ales a celor din energie și gaz), un subiect care este și el pus cu sfințenie la păstrare de ceva timp. De prea mult timp.
7
7
