​Problemele demografice ale României fac obiectul unui raport publicat vineri seara de Fondul Monetar International. Documentul analizează piața muncii din această perspectivă, notând reculul populației aptă de muncă și numărul mare de seniori raportat la tineri.

Fondul Monetar International (FMI)Foto: Graeme Sloan / ddp USA / Profimedia

Participarea la forța de muncă este relativ scăzută, de 66,8%, a doua cea mai scăzută rată din UE. Asta e valabil pentru aproape toate grupurile demografice. „Asta sugerează că măsurile de stimulare a participării la forța de muncă ar putea fi o modalitate naturală de a compensa cel puțin parțial efectele declinului demografic”, arată FMI.

Vârsta medie la care românii au emigrat definitiv în 2022: 30,2 ani

Potrivit calculelor HotNews pe baza datelor oferite de INS, vârsta medie la care românii au luat decizia plecării definitive din țară a fost anul trecut de 30,2 ani, în creștere față de acum 10 ani (atunci se pleca la 27,7 ani), dar în scădere față de perioada de după evenimentele din decembrie 1989.

Provocări demografice

Rata natalității (născuți vii per femeie) este sub nivelul de înlocuire de 2,1, iar migrația netă (în mare parte a persoanelor în vârstă de muncă) continuă, mai arată raportul FMI.

Emigrația a fost deosebit de puternică în timpul crizei financiare globale după aderarea la UE în 2007, care a facilitat imigrația în alte state membre ale UE – dar de atunci s-a diminuat treptat pe măsură ce perspectivele de angajare și standardele de trai în România au crescut. Cu toate acestea, migrația netă rămâne negativă, într-un moment în care migrația netă în aproape toate celelalte țări UE a devenit pozitivă.

  • În 2022, populația a crescut, pentru prima dată în 30 de ani. Deși nu sunt încă disponibile date mai recente despre migrație, creșterea populației în 2022 va fi probabil rezultatul afluxului celor 80.000-100.000 de refugiați ucraineni care au rămas în România și migranților din țări non-europene.

Numărul vizelor de muncă a crescut semnificativ, de la 3.000 în 2017 la 100.000 în 2022. Populația aptă de muncă scade și îmbătrânește. În 2007, populația în vârstă de muncă era de 14,5 milioane, dintre care 21% aveau vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, și numai 16% aveau vârste cuprinse între 55 și 64 de ani.

Până în 2019, populația în vârstă de muncă de 15-24 ani a scăzut la 16% iar a celor cu vârsta între 55 și 64 de ani a crescut la 18%. O evoluție similară are loc în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, dar cu o participare a persoanelor în vârstă la forța de muncă relativ scăzută.

O forță de muncă îmbătrânită ar putea duce la o creștere mai lentă a productivității, iar în România, acest efect ar putea reduce creșterea productivității totale a factorilor cu 0,4 puncte procentuale anual între 2020 și 2050. Productivitatea totală a factorilor se măsoară cu un raport simplu între produsul național agregat și suma resurselor folosite în producție. Acest indicator este calculat și folosit pentru a măsura eficiența economică dintr-o țară.

Rata de dependență este în creștere

În același timp, speranța de viață este în creștere, adâncind rata de dependență a seniorilor într-o populație în scădere.

  • În 2022, pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani și peste, erau 3,3 persoane în vârstă de muncă, în scădere de la 4,6 în 2007. Pentru 2050, se estimează că raportul va ajunge la 2,0.

Creșterea economică rapidă a limitat până acum cheltuielile pentru pensii ca procent din PIB, dar pe măsură ce economia converge către venituri mai mari pe cap de locuitor și creșterea încetinește pe termen lung, presiunile fiscale vor crește.

FMI estimează că raportul deficit/PIB va crește cu 3,75 puncte procentuale până în 2050. Presiunile fiscale ar putea crește în continuare dacă rata de înlocuire a pensiilor (Indicatorul ratei de înlocuire a pensiilor este definit de Eurostat ca fiind raportul între valoarea mediană a pensiilor persoanelor cu vârsta cuprinsă între 65 şi 74 de ani şi câştigul salarial median al celor cu vârsta cuprinsă între 50 şi 59 de ani)- în prezent aproximativ 33% ar crește.

Naveta transfrontalieră pentru muncă complică evaluarea

Persoanele care lucrează în alte țări, dar își mențin reședința în România nu sunt considerate ca parte a forței de muncă a României, dar totuși contează în populația acesteia, scăzând rata LFP. Estimările sugerează că 3-5 milioane de români – 21% din populație și cel mai mare număr absolut din orice țară din UE – ar lucra în străinătate, dar nu se știe cu exactitate câți dintre ei sunt navetiști transfrontalieri.

Acestea fiind spuse, alte țări cu un număr semnificativ de lucrători în străinătate, precum Polonia și Bulgaria, raportează rate de participare pe piața muncii mai mari decât România.

Dacă luăm exemplul Bulgariei, ocuparea forței de muncă în sectorul agricol (17 la sută) este aproape la fel de mare ca în România și acolo avem o pondere similară a populației care lucrează în străinătate (aproximativ 23 la sută). Totuși, rata de participare la piața muncii a Bulgariei este de 74%, semnificativ mai mare decât cea a României (67%).

Calitatea inferioară a educației din România poate contribui, de asemenea, la o participare pe piața muncii (LPF) scăzută. România are una dintre cele mai slabe performanțe la vârsta de 15 ani la matematică, știință și lectură din UE (indiferent de nivelul final de educație), iar diferența față de alte țări este mare.

Iar lucrătorii mai puțin calificați pot avea, de asemenea, mai multe șanse să lucreze în străinătate la munci sezoniere și să nu lucreze în România adâncind deficitul tot mai mare de forță de muncă slab calificată din România.