​Cu toții am auzit diverse statistici despre divorțuri de-a lungul anilor, dar datele recent lansate pe 2023 de la INS aruncă și mai multă lumină asupra complexității divorțurilor în România. Statisticile oferă informații despre când și cum se încheie căsătoriile, iar aprofundând nuanțele acestor statistici, putem înțelege mai bine impactul unor factori precum vârsta, anturajul sau județul în care trăiești asupra duratei unei căsătorii.

Viața după divorțFoto: © Albertshakirov | Dreamstime.com

Printre motivele invocate la divorț găsim păcate atât ale Ei cât și ale Lui, depinde de cine depune plângerea de divorț. Ea îi reproșează Lui infidelitatea conjugală, alcoolismul, violența și ”alte motive”. Acestea din urmă ascund de cele mai multe ori aceleași acuzații dar fără să fie exprimate direct, din discreție.

  • Sunt mai mulți români care se căsătoresc decât care divorțează

În 2022 au fost în medie 5 căsătorii la un divorț. În acest an, raportul a crescut (cel puțin în primele 10 luni) la aproape 5,6 căsătorii/divorț. Potrivit INS au fost peste 100.000 de nunți și 18.000 de divorțuri.

  • Cuplurile tind să divorțeze după un deceniu de trai comun

Durata medie a căsniciei variază între județe. Acolo unde stresul e mare, căsniciile durează mai puțin; cazul Clujului sau al Capitalei, unde cu greu trece de 12 ani, la capătul celălalt fiind Vasluiul, cu peste 21 de ani.

  • Aproximativ unul din 6 divorțați se recăsătoresc

Iar ponderea divorțaților care se recăsătoresc e în creștere la bărbați. De la 9% la 15% în ultimii 30 de ani. La femei, s-a dublat de la 8% la 17%.

Cu toate acestea, cercetări suplimentare arată că rata de succes a celei de-a doua și a treia căsătorii scade.

  • Problemele economice cresc teoretic probabilitatea divorțului

Rata divorțurilor în România a scăzut în ultimii 30 de ani de la 1,7 la 1,06 la mia de locuitori. E drept, scăderea populației mature a României a influențat aceste ponderi, prin migrația externă mai ales.

  • Prietenii divorțați vă măresc riscul de divorț

Stabilitatea conjugală a prietenilor unui cuplu joacă un rol important în determinarea longevității căsătoriei. Studiile arată că cuplurile cu prieteni care au trecut printr-un divorț au o probabilitate mai ridicată să pună capăt căsătoriei. Această legătură i-a determinat pe mulți sociologi să speculeze că divorțul este o formă de contagiune socială.

  • Cuplurile care se căsătoresc înainte de 25 de ani au rate mai mari de divorț, tinerii fiind mai „necopți”?

Fals. Statistic, cele mai mari rate sunt la grupa de vârstă 40-44 ani la bărbați, potrivit datelor valabile pentru 2022, conform INS. La femei, cele mai mari rate de divorțialitate sunt la vârsta 30-34 de ani.

  • Studiul de caz nr. 1- E.G. Sex: Masculin Vârsta: 49 ani Nivelul de şcolarizare: liceul. Profesia: inginer. Numărul de copii: 1

E. G. a rămas văduv în anul 1998. Are un băiat în vârsta de 18 ani. La început i-a fost greu sa se descurce cu treburile casei dar a fost ajutat de rude şi prieteni care l-au susţinut moral. Situaţia materiala este buna. A suferit foarte mult în urma decesului soţiei şi i-a fost foarte greu sa-şi centreze atenţia către copil care avea nevoie de toată dragostea posibila. De aceea a apelat la rude. Ulterior a cunoscut pe cineva şi a hotărât sa trăiască în parteneriat civil.

La început copilul nu a fost de acord cu această decizie, certurile erau din ce în ce mai dese. Copilul a manifestat un comportament agresiv, era neascultător dar în cele din urma a trebuit sa se conformeze situaţiei.

Pentru a putea trece mai uşor peste pierderea mamei, rudele au răsfăţat copilul oferindu-i jucării şi lucruri pe care ceilalţi copii de vârsta lui, care ii erau prieteni nu-şi permiteau. Cu trecerea timpului, a manifestat un comportament arogant şi devenea foarte violent când nu putea obţine ceva.

Performanţele şcolare au scăzut din ce în ce mai mult, urmând o perioadă foarte dificilă din acest punct de vedere, în sensul că a trebuit sa repete 2 ani de şcoala. În prezent este elev la un liceu particular şi în acelaşi timp lucrează ca ospătar într-un restaurant. Cu trecerea timpului s-a mai maturizat şi şi-a dat seama de greşelile comise.

Şi acum după atâţi ani, nu s-a refăcut din punct de vedere emoţional şi nu menţionează niciodată numele mamei. E.G. trăiește în continuare cu partenera şi are de gând sa se căsătoreasca cu aceasta. El regreta totuşi ca nu a pus copilul pe primul plan şi ca nu i-a oferit o îndrumare părinteasca adecvata. “Cred ca ar fi trebuit sa-l răsfăţ mai puţin şi sa-i insuflu adevăratele valori care au importanta în viata unui om. De asemenea ar fi trebuit sa-l învăţ sa pună şcoala pe primul plan, aşa nu ar fi pierdut doi ani din viata degeaba.”

  • Studiul de caz nr. 2- P.M. Sex: feminin Vârsta: 48 ani Nivelul de şcolarizare: liceul. Profesia: vânzătoare. Statutul marital: divorţată Numărul de copii: 1

P.M. este divorţată de 10 ani. A absolvit doar liceul şi s-a căsătorit la vârsta de 19 ani. La doi ani după căsătorie a avut o fiica. În primii ani ai căsniciei lucrurile au mers bine după care soţul a început sa lipsească tot mai des pe motivul angajării sale într-un loc mai bun şi mai bine plătit. Astfel trebuia sa ajungă acasă seara foarte târziu.

Situaţia financiară a fost întotdeauna precară. Cu toate ca îşi găsise un serviciu mai bine plătit, soţul nu aducea mai mulţi bani în casă iar situaţia economică era din ce în ce mai rea. Salariul ei era mult prea mic pentru a întreține familia. Certurile erau din ce în ce mai dese, soțul se enerva de fiecare data când îi reproșa că nu aduce bani în casă. Consideră ca nu trebuie să dea socoteala nimănui asupra ieşirilor sale foarte târzii şi asupra banilor.

După multe scandaluri de acest gen şi multe alte neînţelegeri au hotărât sa se despartă. Au divorţat în 1996 iar copilul a rămas în grija mamei. La început situaţia a fost foarte grea cel puţin din punct de vedere financiar.

„Banii abia îmi ajungeau de mâncare, nu puteam face fata şi celorlalte cheltuieli, a trebuit sa îmi mai iau un serviciu.” Fiind foarte ocupata cu ambele servicii nu a mai avut timp de copil în sensul ca au avut o relaţie mai rece şi chiar foarte distanta. Nu a primit ajutor din partea bunicilor copilului pentru ca părinţii soţului o considerau vinovata de divorţ iar părinţii ei muriseră. Tatăl s-a interesat de copil în primele câteva luni după care a dispărut fără sa mai dea nici un semn. Bănuieşte ca avea pe cineva încă de când ei mai erau împreună şi ca ar fi plecat împreună cu femeia respectivă.

Copilul s-a închis în sine după plecarea tatălui, nu comunica cu nimeni şi nici prieteni nu a reuşit sa-şi facă. Performanţele şcolare au fost bune, a terminat o facultate şi acum lucrează la o bancă. Câştigă bine şi îşi ajută şi mama din salariu.

În prezent are 27 de ani şi este la rândul sau divorţată de 1 an. Nu i-a mers bine în căsnicie, nu s-a înţeles cu partenerul şi au hotărât sa se despartă pe cale amiabila, fără certuri şi reproşuri. Copii nu are. P.M. este mulţumita de viata care o are dar regreta totuşi ca nu s-a ocupat mai mult de copil. I-ar fi plăcut sa aibă o relaţie mai calda, sa fie mai apropiate una de alta. Însă este mandra de fiica ei şi este fericita ca s-a putut angaja într-un loc atât de bun care-i poate oferi tot ce ea nu a putut sa-i dea când era mica. Îi pare rău însă ca a repetat eşecul sau dar spera ca într-o buna zi lucrurile se vor îndrepta în viata fiicei şi ca îşi va întemeia o noua familie.

  • Studiul de caz nr 3. Z.R. Sex: feminin Vârsta: 60 ani Nivelul de şcolarizare: liceul. Profesia: secretară Statutul marital: divorţată Numărul de copii:1

Z.R. s-a căsătorit la vârsta de douăzeci de ani în anul 1966. A fost căsătorită 25 de ani pana în anul 1991. La început lucrurile au mers bine, situaţia financiara a fost destul de buna. La patru ani după căsătorie au avut o fiica.

La câţiva ani după naşterea copilului, lucrurile s-au înrăutăţit. Soţul lipsea tot mai mult de acasă fără nici un motiv. Cu trecerea timpului şi-a dat seama ca în viata partenerului său mai exista o femeie.

Într-o zi soţul şi-a părăsi familia şi a plecat sa locuiască la femeia respectivă. Acest lucru a avut traume serioase şi asupra sa şi asupra copilului care era destul de mic şi nu-şi formase personalitatea. Cu banii s-a descurcat, nu a avut probleme şi a fost ajutată şi de părinţii săi.

Soţul deşi o părăsise îi trimitea bani lunar şi se interesa de copil. Părinţii acestuia de asemenea se interesau de copil care avea nevoie de toată dragostea posibila. Copilul a învăţat întotdeauna bine, a avut note mari, şi nu a avut performanţe şcolare scăzute. Din punct de vedere emoţional lucrurile au stat cu totul altfel.

Z.R. şi-a centrat atenţia spre copil, încercând sa-i ofere o educaţie cat mai buna, dar consideră totuşi ca undeva a greşit.

După divorţ copilul s-a închis în sine, nu mai comunica cu nimeni, trăia într-o lume a sa. Cu tatăl nu a mai vorbit niciodată de atunci cu toate ca acesta a încercat sa se intereseze de ea. În prezent are 36 de ani şi nu şi-a întemeiat nici o familie şi nici nu are de gând. Ani la rândul a fost părtaşă la suferinţa mamei şi are o atitudine defensiva faţă de bărbaţi în general. Nu are o părere buna despre căsătorie şi considera ca nu este pentru ea.

Este mulţumita cu serviciul pe care îl are, a reuşit sa-şi cumpere un apartament şi este foarte mulţumita sa trăiască singură. Consideră că mai bine de atât nu se poate şi că nu există oameni cu adevărat fericiţi.

Îşi urăşte tatăl şi nu îl mai respecta deloc. Z.R. nu s-a mai recăsătorit şi nici nu-şi doreşte acest lucru. Regreta însă ca fiica sa nu şi-a întemeiat o familie. ”A fost un copil foarte bun, m-a susţinut pe deplin dar eu consider ca nu este împlinit. Mi-as fi dorit sa fie fericita alături de cineva, să aibă copii. Nu ştiu dacă am greşit sau nu în educaţia pe care i-am dat-o. Îi respect decizia şi nu mă bag în viata sa.”

  • Studiul de caz nr 4.- P.A. Sex: feminin Vârsta: 47 ani Nivelul de şcolarizare: şcoala generală. Profesia: croitoreasă Statutul social: divorţată, un copil

P.A. este divorţată de 6 ani. Recunoaşte ca nu i-a plăcut şcoala şi de abia a absolvit şcoala generala. S-a căsătorit la vârsta de 18 ani şi după şase ani de căsnicie au avut o fiica. Situaţia financiara nu a fost foarte buna.

Soţul nu prea aducea bani în casa şi „căzuse în patima băuturii”. Certurile erau din ce în ce mai dese. P.A. a preferat sa îndure scandalurile, certurile şi chiar bătăile pentru copil. Însă într-o zi nu a mai suportat şi a hotărât sa se despartă.

În acel moment, copilul era în perioadă adolescenţei, spre sfârşitul anilor de liceu. Nu a acceptat cu uşurinţă ideea divorţului. A întrat în depresie. Şi a descoperit foarte curând că mâncatul o liniştea. N-a observat la început, dar treptat, şi-a dat seama că mânca aproape tot timpul şi creştea în greutate destul de rapid. Cu cât creştea în greutate, cu atât mama ei se plângea mai mult.

Erau momente când mama ei o ameninţa că o va trimite la tatăl ei dacă nu va înceta cu mâncatul. De altfel, fiica l-a şi sunat pe tatăl ei ca să-l întrebe dacă ar putea sta cu el. El n-a fost de acord, pentru că-şi avea viaţa lui de trăit şi pe lângă asta, dacă ea era cu adevărat aşa de grasă, cum spunea toată lumea, ar fi mai bine să se gândească cum să slăbească, în loc să se gândească unde să stea. Fiica continuă însă să mănânce.

Cel puţin mai avea pe cineva de partea ei: pe prietenul său. Ieşise cu el timp de aproape doi ani. Era mângâiată la gândul că el mai ţinea încă la ea, în ciuda greutăţii ei.

Într-o zi acesta i-a cerut sa se despartă motivând ca e prea grasa şi ca nu o mai place dar ca nu vroia totuşi sa-i rănească sentimentele, cerându-i sa-l înţeleagă. În acel moment, totul se prăbuşise în jurul fiicei. P.A. mărturiseşte ca tatăl nu s-a mai interesat de ele , nu le-a mai trimis bani şi ca au trebuit sa înfrunte singure loviturile crunte ale vieţii.

Părinţii ei i-au acordat ajutor material dar şi moral iar în ceea ce priveşte părinţii soţului, aceştia aveau o atitudine defensiva şi o considera vinovata de toate problemele. A înţeles gravitatea situaţiei în care se afla fiica sa, care îşi dorea tot timpul moartea.

S-a apropiat mai mult de ea, a fost dispusă să discute despre problemele care o copleşeau şi a decis sa ia în sfârşit masuri. ”Nu puteam sa stau cu mâinile în sân să vad cum îşi distruge viaţa.” A dus-o la un nutriţionist, a urmat un regim alimentar adecvat şi încetul cu încetul şi-a mai revenit.

În prezent se pregăteşte pentru admiterea la o facultate şi este fericita ca şi-a pus ordine în viaţa. P.A. nu s-a gândit sa se recăsătorească, vrea sa-şi petreacă cât mai mult timp cu fiica sa, chiar dacă acum s-a maturizat şi nu va mai repeta aceleaşi greşeli. Se bucura ca au o relaţie calda, de prietenie şi ştie sigur ca va intra la facultate pentru ca a muncit foarte mult.

  • Studiul de caz nr. 5 R.G. Sex: masculin, 50 de ani. Nivelul de şcolarizare: şcoala post-liceală Profesia: inginer Statutul social: căsătorit, 2 copii

R.G. are 50 de ani şi este căsătorit de 14 de ani. S-a căsătorit cu o femeie mai tânăra cu 15 ani. Are doi copii care sunt în prezent elevi.

Este despărţit de soţie de un an. Aceasta l-a părăsit pentru un alt bărbat mai tânăr. S-au despărţit în condiţii amiabile, amândoi au dorit acest lucru, au înţeles în cele din urma că nu se mai iubeau. Copiii au rămas în grija tatălui. Situaţia financiara este buna, le poate asigura copiilor un trai mai mult decât decent. Este susţinut moral de rude şi prieteni care-l mai ajuta la treburile casnice. „Aceasta a fost la început cea mai mare problema, nu mă descurcam deloc. Mi se părea îngrozitor sa gătesc. Nu as fi reuşit fără ajutor din partea rudelor.”

Îşi iubeşte foarte mult copiii, nu îi ţine din scurt, nu este excesiv de autoritar şi nu le aplică niciodată pedepse corporale. Copiii îl percep ca fiind cald şi iubitor. Mama îi vizitează din când în când. Copiii şi-au urât mama şi mai ales pe actualul soţ al acesteia.

Mult timp s-au considerat vinovaţi de cele întâmplate. Tatăl nu i-a încurajat niciodată sa aibă o astfel de atitudine fata de mama şi i-a făcut sa înţeleagă ca nu este un capăt de lume şi ca viata merge mai departe. Rudele şi bunicii au avut un rol important.

Le-au oferit ajutor moral. Copiii au nevoie de foarte multa dragoste şi înţelegere. “Încetul cu încetul încercam sa trecem peste acest moment dificil. Încerc sa le ofer tot ce-şi doresc, sa le fac toate poftele, pentru a reuşi sa compensez lipsa mamei. Încerc sa-i fac sa nu-şi urască mama şi sa înţeleagă ca asta este situaţia şi ca astfel de lucruri se mai întâmpla şi în alte familii”. Pană acum performanţele şcolare sunt bune şi spera ca acest lucru sa nu se schimbe. Este de părere ca şcoala este foarte importantă în viata unui om şi crede ca numai obţinând cele mai bune rezultate poţi ajunge departe. Aşa a făcut şi el şi astfel a reuşit sa se realizeze din punct de vedere profesional.

Copiilor le este greu sa accepte viitorul divorţ al părinţilor dar îşi iubesc foarte mult tatăl şi îl susţin. R.G. este foarte mândru de ei, ii considera deştepţi şi chiar maturi pentru vârsta lor, cu toate ca nu au decât 10 şi 12 ani. Spera sa urmeze un liceu bun şi o facultate bună şi sa le ofere o îndrumare parentală adecvată. De asemenea a declarat ca va avea grija sa îi înveţe sa nu repete aceleaşi greşeli ca şi el.

Regretă că s-a căsătorit cu o femeie atât de tânăra dar acum este conştient ca nu se potriveau şi nu îi poartă pică. În curând vor divorţa. Nu ştie dacă se va mai recăsători însă indiferent ce va face în viată, pe primul loc rămân copiii şi declară ca nu ii va neglija niciodată pentru nimic în lume.

Sursa: studii și cercetări publicate de autori români

Sursa foto: Albertshakirov | Dreamstime.com