UBS, cea mai mare banca elvetiana, e in criza. A navigat si apoi a naufragiat si ea in furtuna subprime. La originea acestui naufragiu sta un nume: Marcel Ospel, 58 de ani, o victima a mirajului american, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Ai putea crede ca s-a intors lumea pe dos. Americanii au devenit extrem de prudenti in materie de creditare, in vreme ce elvetienii au simtit pe pielea lor ce inseamna sa fii generos intr-un moment nepotrivit.
Pana acum, UBS a pierdut deja 43 de miliarde de dolari, echivalentul PIB-ului marocan, pentru curiosi. Mai mult, in perioada aprilie-iulie 2008, retragerile efectuate de clientii bancii au totalizat alte 16 miliarde de dolari.
Myret Zaki, fost responsabil al publicatiilor financiare ale bancii private Lombard Odier Darier Hentsch & Cie, povesteste deriva UBS. “In 1998, fuziunea intre numarul unu bancar helvet - UBS, si numarul trei - Société de banque suisse, a oferit sansa unui autodidact, Marcel Ospel, fiul unui patiser din Basel de a urca cateva trepte in cariera. Pasionat de lumea bursiera, el a parasit scoala la varsta de 15 ani pentru a se angaja la una din sutele de “societati de negot” – o forma invechita a firmelor de brokeraj. In 1972 s-a mutat ca stagiar la SBS, fara a fi interesat de altceva decat de tranzactiile bursiere. Pleaca pentru scurt timp la Merrill Lynch, de unde revine in 1987 la SBS pentru a se ocupa de vanzari/cumparari de actiuni.
La sfatul lui, UBS cumpara banca americana PaineWebber, pentru care achita o suma considerata uriasa la vremea ei: 12 miliarde de dolari. Fascinat de SUA, care nu punea pret pe diplome ci pe ceea ce stii sa faci, Ospel si-a vazut visul de a ajunge in America implinit. Ambitia lui secreta: sa depaseasca starul starurilor din domeniul gestiunii private a averii Goldman Sachs si sa depaseasca indicatorii celei mai mari banci generaliste a lumii, Citigroup”.
A angajat o echipa de 4.000 de oameni in SUA, ajungand ca in scurt timp UBS sa aiba 40% din personal dincolo de Atlantic si doar 35% in Elvetia. Ospel isi petrecea majoritatea zilei in avion, impartindu-si timpul intre Zurich, Londra si New York. Avea la dispozitie 15 mil de euro pe an, plus una dintre cele mai luxoase resedinte din Elvetia, intr-un canton cu facilitati fiscale mai mult decat generoase. Dar a venit criza americana.
John Costas, care conducea operatiunile UBS in SUA, ii propune acestui “elvetian americanizat, un bancher mult prea agresiv chiar si pentru sistemul nostru financiar” (dupa cum il caracterizeaza) sa renunte la o parte din portofiliul subprime, limitandu-si pierderile. Ospel nu-l crede si continua aventura pe tarmul subprime, din ce in ce mai subred. “E un fricos!”, spune el despre Costas. In cele din urma, s-a dovedit ca nu avea dreptate.
UBS s-a descotorosit de Ospel, oferindu-i cadou de plecare cateva zeci de milioane de dolari, masina, sofer, secretar si o resedinta. Adulat pana in urma cu un an, cu agenda incarcata pe cateva luni in avans, Ospel este azi unul dintre cei mai detestati bancheri. Pana si fiul lui, Phil, de 27 de ani, il ocoleste. Iar in urma cu doua saptamani a facut o cerere prin care doreste sa-si adauge inca un “l” la nume. Sa-l cheme Ospell. Altfel decat pe parintele sau, de care se vrea cat mai distantat.
0
0
