Bear Stearns, Lehman Brothers, Goldman Sachs, Merrill Lynch, Morgan Stanley. De peste 20 de ani cele 5 banci de investitii erau visul oricarui bancher. Motivul este simplu - discutam despre profituri uriase si despre bonusuri pe masura pentru angajati. In 2006, cei 170.000 de angajati ai celor 5 banci imparteau la final de an 36 de miliarde de dolari sub forma de prime. Puterea si opulenta afisata nu era dublata decat de aroganta cu care traversau lumea financiara.
Dar, in cateva luni, « gasca » celor 5 s-a spart. Bear Stearns s-a lasat cumparata de JP Morgan, ca solutie indicata de Fed. Lehman Brothers a falimentat, Merrill Lynch s-a lasat preluata in urma catastrofei de BoA, iar in ceea ce priveste ultimele bastioane ale bancilor de investitii (Morgan Stanley si Goldman Sachs), acestea sunt pe punctul de a-si schimba statutul in holding bancar, ceea ce le-ar permite sa beneficieze de planul de salvare al Fed si al Trezoreriei.
Paradoxul vine din faptul ca statutul de banca de investitii a fost infiintat dupa crahul din 1929, pentru a separa activitatea investitionala de cea care permitea bancilor constituirea de depozite in incercarea de a evita o catastrofa similara celei din aceasta perioada.
Practic, asistam la revansa consilierilor de clientela asupra traderilor « vedeta ». Si am fi ipocriti sa nu observam pe alocuri zambetul bancherilor europeni. Dupa ani de umilinta, acestia apreciaza din plin, mica lor revansa.
Comenteaza pe blogul lui Dan Popa.
0
0
