Mecanismul e simplu. De regula speculatorii, mizand pe devalorizarea monedei, incearca sa scape de ea si sa cumpere euro. Dar, pe masura ce cantitatea de moneda vanduta creste, valoarea ei scade, astfel banuielile speculatorilor ajung sa se confirme. Cea mai des intalnita situatie este aceea in care statul incearca sa sustina moneda nationala. El vinde euro din rezerva proprie (bani pe care tara ii pastreaza, adesea in euro, pentru „zile negre”), cumparand moneda locala pentru a‑i sustine valoarea. In cele din urma insa, statul ramane fara valuta forte. Nu mai are euro de vandut. Moneda nationala se prabuseste. Speculatorii sunt multumiti. Asteptarile le‑au fost confirmate. Pot acum sa cumpere din nou moneda locala, obtinand astfel un castig frumusel.
Veniturile pot fi substantiale.
Cum s-au petrecut lucrurile in Romania? Explica Eugen Radulescu, consilierul Guvernatorului BNR. “Sunt detinatorii de fonduri mari, care sunt in cautare de monede mai slabe pe mapamond, si acestia, ca niste animale de prada, se reped asupra celor mai slabe dintre monedele pe care le gasesc. Au gasit forintul ungar, au gasit - sau au crezut ca au gasit - leul. Ce inseamna asta? Cum se produce, practic, acest lucru? Jucatorii respectivi incep sa coteze pentru cumparare valuta la preturi din ce in ce mai mari. Asta inseamna ca se duc cu cursul la 37, 38, 39, 39,5, pentru euro. In momentul in care coteaza aceste preturi, nu este obligatoriu ca sa se produca neaparat si foarte multe tranzactii la preturile respective, dar ele se pot produce. In momentul in care cursul ajunge la un anumit nivel, pot sa apara jucatori care sa vanda valuta respectiva celor care vor s-o cumpere, respectiv jucatorilor straini. Acesti jucatori insa nu au lei. Ei anunta preturi de cumparare pentru lei, dar ei nu au asa ceva. Si atunci fac asa-numitele operatiuni de swap, in care vand si rascumpara valuta pentru lei, in asa fel incat sa-si poata face plata la cele 48 de ore pentru valuta pe care au cumparat-o - ca au cumparat valuta cu lei - asteptand ca in intervalul acesta de timp, in cele 3-4 zile, cinci zile, o saptamana, depinde cum au jucat jocul respectiv, cand ar trebui sa faca operatiunea inversa din swap, respectiv sa dea inapoi leii si sa primeasca inapoi valuta, cursul valutar, datorita spaimei jucatorilor din piata, trebuie sa se fi dus deja la 4,1-4,2, asa cum anuntau deja unii analistii in urma cu vreo saptamana, doua - anunturi care se vede treaba ca faceau parte dintr-o strategie bine orchestrata de atac impotriva leului", spune Radulescu.
In momente de tensiune financiara, practic, fie se depreciaza moneda, fie cresc dobanzile. Una dintre cele doua se intampla. Cand s-a produs atacul pe leu, Banca Nationala a vandut valuta si a luat leii din piata. In acel moment dobanzile la lei s-au urcat pana la 70%, dobanzi pe care le-au platit jucatorii care mizau impotriva leului. E drept, acei 70% pe an, la nivelul de cateva zile pe cat li se intindeau operatiunile, reprezentau de fapt 0,3, 0,4, 0,5 la suta, in care timp leul ar fi urmat sa se deprecieze cu 3 procente, cu 5 procente, asa cum s-a intamplat cu forintul maghiar. In momentul in care a trebuit sa faca plata s-a vazut ca cursul nu mai e 3,9 cat au mizat, ci e doar 3,7, clar ca au pierdut si din dobanda si din curs.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.
2
1
