O serie de economisti comportamentali si econo-fizicieni incearca sa aplice modele din fizica in economie cu scopul de a schimba modelele gresite din econimie care au declansat numeroasele crize economice culminand cu cea pe care omenirea o traverseaza acum. Efortul lor nu este luat in serios insa de specialistii in economie scrie prestigioasa revista Nature.

Sub titlul “Economia are nevoie de o revolutie stiintifica”, prestigioasa revista stiintifica Nature scrie ca inginerii financiari, care au avut prea multa incredere in axiome netestate si modele gresite, ar trebui sa invete de la fizicieni sa fie suspiciosi in privinta axiomelor.

In fizica, spune omul de stiinta francez Jean Philippe Bouchaud, daca observatiile empirice sunt incompatibile cu un model, modelul este, fie aruncat la gunoi, fie modificat.

Atat de multe idei s-au dovedit gresite in istoria fizicii incat fizicienii au devenit foarte critici si sceptici in privinta propriilor modele.

“Din nefericire, asemenea revolutii sanatoase nu au avut loc in economie unde ideile s-au transformat in dogme”, mai scrie Bouchaud in Nature.

In realitate pietele nu sunt eficiente, oamenii tind sa se concentreze asupra proiectelor pe termen scurt fara sa aiba viziune pe termen lung. Greselile se amplifica, conducand in cele din urma la o irationalitate colectiva, panica si prabusire.

Pietele libere sunt “piete salbatice”. Pentru prevenirea unui dezastru economic aceasta trebuie sa se schimbe, mai scrie revista.

“In comparatie cu fizica, succesul cantitativ al stiintelor economice a fost dezamagitor. Rachetele zboara pe luna, energia este extrasa din modificari la minut ale unor mase atomice si asa mai departe. Care este realizarea cea mai mare a economiei? Doar incapacitatea repetata de a preveni si avertiza asupra unor crize incluzand aici criza pe care o traim”, exclama in editorialul cunoscutei reviste stiintifice, fizicianul francez.

El explica, apoi, care sunt supozitiile, transformate in axiome, pe care este construita economia clasica:

  • Premiza ca orice agent economic actioneaza ca sa isi maximizeze profitul
  • Asa-numita “mana invizibila” (ideea ca in cautarea propriului profit intreprinzatorii ajung sa faca in cele din urma ce e mai bine pentru societate in ansamblu)
  • Eficienta pietei (faptul ca preturile pietei reflecta intocmai toate informatiile cunoscute despre bunuri)

“Presupusa eficacitate a eficientei economiei libere care a fost promovata in anii '50 si '60 arata mai degraba ca o propaganda impotriva cumunismului decat ca o stiinta”, mai scrie Bouchaud in Nature.

Modelul Black-Sholes, spre exemplu, care a fost inventat in 1973 pentru optiunile de pret este inca folosit pe scara larga. Acesta presupune ca probabilitatea schimbarilor extreme de preturi este neglijabila. In realitate, preturile actiunilor la bursa au variatii mult mai mari decat in teorie, nefiind deloc neglijabile.

In timp ce crashul economic din 1987 a avut ca motiv acest model, in criza actuala problema sta, in parte, in dezvoltarea unor produse financiare care includeau riscuri uriase in ceea ce pareau a fi investitii profitabile si respectabile.

Insa modele folosite pentru a calcula costurile acestor investitii erau fundamental defectuoase: economistii au subestimat probabilitatea ca mai multi debitori sa nu poata returna simultan creditele.

Aceste modele au neglijat, inca o data, posibilitatea foarte mare de producere a unei crize globale si au contribuit la declansarea uneia.

Economia clasica nu are modele care sa explice “pietele salbatice”.

In fizica, in schimb, scrie Nature, s-au dezvoltat cateva modele care explica cum perturbatii mici pot conduce la efecte salbatice, necontrolate.

“Teoria complexitatii” arata ca, chiar daca un sistem ar putea avea o stare optima, este greu sa identifici ca sistemul ramane stabil in acea stare. De regula, astfel de stari optime sunt foarte fragile si reactioneaza si la cele mai mici schimbari ale mediului inconjurator.

Jean Philippe Bouchud crede ca exista motive temeinice pentru ca aceasta paradigma sa fie aplicata sistemului economic in general si pietelelor finaciare in particular.

Omul de stiinta crede insa, ca modificarea modelului economiei clasice prin aplicarea unor paradigme din fizica trebuie insotita de intarirea instrumentelor de control si legislative, “asa cum s-a facut si in cazul altor industrii cu “potential letal” ca cea chimica, farmaceutica sau nucleara”.