“Clienti mari, pentru care acum 6 luni am fi facut aproape orice ca sa-si deruleze prin noi businessul, acum nu stim cum sa scapam de ei”, spune unul din bancherii de la o banca de top locale.

„Clientii considerati mari si bogati sunt cei care s-au imprumutat in urma cu un an sau doi cel mai mult, iar acum au probleme in a-si finanta datoriile, mai explica el. Cazurile in care vin sa isi faca o refinantare a creditelor s-au inmultit in ultima perioada, chiar daca intre timp costurile creditelor au crescut consistent. Daca e vorba despre o simpla refinantare, nici nu ne uitam la dosar. Suntem acoperiti de prevederile Basel II, de acoperirea la risc. Dar daca e vorba despre a finanta o noua investitie, deschidem un ochi. E drept, ne uitam mult mai riguros la business planul clientului. Trebuie sa fie “beton”, cum se spune.

Oricum, nu mai judecam clientul, ci investitia. Am dori sa vedem imprumuturi pentru camine studentesti de pilda, unde e evident ca banii se vor recupera. Am mai dori sa vedem camine pentru batrani, pentru ca sunt multi romani care si-ar plasa rudele intr-un asemenea asezamant modern. Desigur, la costuri rezonabile. Chiar glumeam cu unii dintre colegi, observand ca acum refuzam cereri de imprumut care acum jumatate de an erau acordate cu ochii semi-inchisi.

Nu se mai gasesc lichiditati pentru a credita cu aceeasi usurinta ca in urma cu 6 luni, asta este evident. Nu mai dam credite nici macar celor bogati. Bancile nu mai vor sa riste, clar. Si asta duce la o crestere oarecum artificiala a dobanzilor pe interbancar.

Pana in decembrie, nu cred ca lucrurile se vor schimba. Poate din ianuarie incolo, cineva sa mai toarne putin “ulei” in mecanismul creditului.

Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.