Henry Paulson, ca si economia americana, trece prin momente grele. In ultimele sase luni, a fost nevoit sa ia multe decizii dificile, atat de dificile incat nu o data s-a razgandit asupra lor. Si nu o data a fost luat la intrebari asupra schimbarilor de directie de catre membrii Congresului american. Mai nou, Secretarul Trezoreriei S.U.A. primeste mustrari din partea finantistilor chinezi, iar piata face raliu la anuntul nominalizarii succesorului sau, Timothy Geithner.
Bazuka Hank
Sa incepem cu evenimentele din vara, o perioada atat de apropiata in timp si totusi atat de indepartata pentru lumea financiara. Lehman Brothers nu era inca in faliment, Morgan Stanley si Goldman Sachs erau banci de investitii, Merrill Lynch era o companie de sine statatoare, AIG nu era trasa pe linie moarta, Citigroup nu primise inca injectiile de adrenalina de la seicii arabi si de la statul american. In plus, investitorii in actiuni Fredie Mac si Fannie Mae credeau ca ei primesc dividende, in timp ce statul garanteaza portofoliile celor doua companii. Totusi, existau mari semne de intrebare privind capitalizarea Fannie Mae si Fredie Mac.
Atunci, Paulson a cerut Congresului o bazuka: dreptul de a garanta explicit pentru ipotecile finantate de cele doua companii. Argumentul dat este celebru: daca ai o bazuka si lumea stie asta, nu vei fi nevoit sa o folosesti. Urmarea: la sfarsitul lui august, cele doua companii erau preluate de catre stat spre “conservare”, plata dividendelor era sistata, conducerile companiilor erau schimbate. Morala: se pare ca nu poti capitaliza o companie doar la nivel declarativ.
Ce este TARP?
Asta au intrebat membrii Congresului in septembrie, cand Paulson s-a intors sa mai ceara niste cartuse. Judecand dupa discursul sau convingator, Secretarul Trezoreriei parea ca stie raspunsul. TARP urma sa fie un program de 700 miliarde USD prin care statul sa cumpere active bazate pe ipoteci nedorite de banci. Astfel, s-ar fi creat lichiditate si s-ar fi setat preturi in piata acestor active, ceea ce ar fi incurajat companiile din sistemul financiar sa reinceapa tranzactiile in aceasta piata. Ceea ce Fannie Mae si Fredie Mac nu mai puteau face, trebuia sa faca statul american. Urmarea: banii TARP nu au fost folositi pentru cumpararea de active bazate pe ipoteci, ci pentru capitalizarea mai multor institutii financiare. Care sunt aceste institutii si cat s-a investit in fiecare? Nu se stie exact. Morala: piata activelor bazate pe ipoteci nu este inca pregatita pentru setarea preturilor.
Totul e bine cand se termina criza
La mijlocul lui noiembrie, Paulson parea multumit de capitalizarile intense efectuate prin TARP. Era atat de multumit incat, audiat iarasi de catre Congres, a declarat ca, desi situatia din sistemul financiar este dificila, nu exista griji majore privind colapsul vreunei institutii financiare importante. Urmarea: la nici o saptamana distanta, autoritatile americane au fost nevoite sa salveze Citigroup printr-o injectie de capital semnificativa. Morala: situatia din sistemul financiar este dificila.
Democratia chineza
Saptamana trecuta, Paulson s-a intalnit la Beijing cu conducatorii sistemului financiar chinez. Ocazia a fost data de Dialogul Economic Strategic, un program de intalniri bianuale intre autoritatile economice ale celor doua tari, stabilit in 2006. Fotografiile de la intalnire prezinta un Paulson spasit, inconjurat de un grup de bancheri chinezi bosumflati. Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii centrale a Chinei, a declarat ca actuala criza a fost generata de supra-consumul populatiei americane si ca S.U.A. trebuie sa incurajeze cresterea economisirilor din partea populatiei, pentru a-si micsora deficitul de cont curent si datoria externa. Trecute sunt zilele in care S.U.A. explica autoritatilor chineze ca trebuie sa lase cale libera aprecierii yuan-ului.
Se poate spune ca Zhou are dreptate referitor la cauzele crizei si se poate observa ca este ingrijorat in ceea ce priveste datoria S.U.A. catre China. Pe de alta parte, momentan, consumul american sustine economia chineza, asa ca, macar pana la iesirea din criza, incurajarea consumului american ar fi o masura care ar avantaja China.
Dupa ce l-a mustrat pe Paulson, Zhou a plecat la New York pentru a se intalni cu viitorul sau inlocuitor in pozitia de Secretar al Trezoreriei, Timothy Geithner.
Ce ramane dupa Paulson
Mostenirea ce va fi lasata de Paulson este greu de anticipat astazi. Totusi, un efect al bunatatii sale fata de Wall Street a inceput sa se contureze. Paulson a deschis cutia pomenilor. Pentru a evita noi cutremure in piata creditelor, a decis sa ofere bani unor institutii muribunde de pe Wall Street. Precedentul odata creat, putini vor fi cei care se vor opune salvarii altor companii neprofitabile considerate importante pentru economie. Daca Wall Street-ul a fost salvat, atunci trebuie salvat si Main Street-ul. Acesta este argumentul cel mai frecvent pentru salvarea industriei auto americane. Restructurarea si eficientizarea sunt amanate, iar faptul ca General Motors nu a mai iesit pe profit din 2004 nu intra in ecuatie. E timpul pomenilor.
Citeste si comenteaza pe Blog to market.
