La inceputul anilor 2000 companiile din sectorul tehnologiei au inregistrat cresteri uriase. Dotcom bubble”, cum a fost denumita aceasta bula, a avut ca efect ulterior trimiterea indicilor bursieri in “bear market” si a economiei SUA in recesiune. Acum, economia SUA este din nou in recesiune, indicii bursieri s-au depreciat cu peste 40% de la maxime, iar toate acestea sunt urmarea unei alte bule, de data aceasta imobiliara. Si fara indoiala mult mai grava decat cea precedenta. Gravitatea acestei crize si incercarile disperate ale autoritatilor americane de a salva economia ar putea duce la crearea unei noi bule, si anume cea a bondurilor cu maturitate indepartata - “long-term treasuries”.

Trecutul recent

Inainte de a analiza contextul economic actual si politicile monetare ce influenteaza piata bondurilor, sa vedem unde ne situam comparativ cu alte momente asemanatoare din punct de vedere economic in ultimii ani.

Pretul bondurilor de stat americane cu maturitate la 10 ani (10Y T-Note) a crescut de la mijlocul lunii octombrie si pana in prezent cu peste 20%. Randamentul (yield-ul) acestora a scazut la aproape 2%, cea mai joasa valoare din ultimii 45 de ani. Revenind:

- in anul 2003, dupa criza din tehnologie si recesiunea economica, SUA se confrunta cu deflatie, iar dobanda la dolar era 1%. Pretul 10Y T-Note a crescut cu 13,3% in doua luni;

- in anul 2001, dupa atacurile de la 11 septembrie, guvernul SUA a luat o masura fara precedent anuland licitatiile pentru bondurile cu maturitate la 30 de ani cu scopul de a reduce oferta, crescand astfel preturile si implicit scazand randamentele. Urmarea acestor masuri a fost o crestere a pretului la 10Y T-Note cu circa 10% intr-o luna si jumatate;

- in anul 1998, Rusia a intrat in incapacitate de plata a datoriilor externe. Acest fapt a dus la lichidarea masiva a activelor cu grad ridicat de risc si migrarea investitorilor catre bonduri, preferandu-se siguranta acestora. In doua luni, pretul bondurilor de stat americane la 10 ani a crescut cu aproximativ 11%.

Situatia actuala

Se observa ca diferenta dintre cresterile actuale si cele enumerate este semnificativa. Aproape niciodata bondurile nu au crescut atat de mult si randamentele n-au fost atat de mici. Randamentul bondurilor cu maturitate la 30 de ani a coborat sub 2,6%, cea mai mica valoare din istorie. La cea mai recenta licitatie a Trezorerie, bonduri cu maturitate de trei luni (Treasury bills) in valoare de 30 de miliarde dolari s-au vandut cu un randament de 0%. Practic guvernul SUA s-a imprumutat gratis. Prin urmare, in piata este o cerere pentru siguranta la orice pret, situatie in care randamentul acestor bonduri cu maturitate de sub 1 an (bills) ar putea trece in teritoriul negativ, cum s-a intamplat in perioada Marii Depresiuni. Atunci, bancherii plateau pentru “privilegiul” de a imprumuta bani statului.

Necesitatea sigurantei despre care vorbeam anterior si obiectivul Federal Reserve de a mentine dobanzile si randamentele bondurilor cat mai jos, au contribuit in mare masura la umflarea acestei probabile bule. La sedinta de marti, 18 decembrie, FED-ul a coborat dobanda la dolar in intervalul 0%-0,25%, acesta fiind cel mai scazut nivel din istorie si evident, ultimul pas facut de FED in acest sens. In aceste conditii, declaratia guvernatorului Ben Bernanke devine extrem de importanta. Acesta a spus ca va utiliza “toate uneltele disponibile” pentru a evita o recesiune lunga si severa.

Quantitative easing

Acest fapt inseamna ca Fed va apela la ceea ce se numeste “quantitative easing” (QE). QE este o strategie de politica monetara ce presupune injectarea unei cantitati mari de bani in sistem atunci cand este nevoie, pentru a mentine nivelul dobanzilor pe termen scurt la un nivel foarte mic si a oferi suficienta lichiditate bancilor pentru a revigora creditarea. Pe scurt, QE inseamna cresterea masei monetare, adica tiparirea de moneda.

William Poole, fostul presedinte St. Louis Fed, a declarat: “Federal Reserve a transmis un mesaj din care rezulta ca va tipari moneda atat cat va fi necesar pentru a vedea din nou crestere economica”.

Precedentul japonez

Banca Japoniei (BoJ) a fost prima si singura mare banca centrala care a apelat la aceasta metoda in epoca moderna. In anul 2001 BoJ a luat aceasta decizie pentru a putea lupta cu deflatia. Prin acel plan se urmarea mentinerea unui nivel ridicat de lichiditate in piata si pastrarea dobanzilor aproape de zero pana cand inflatia la nivelul consumatorilor va deveni pozitiva si stabila. La apogeul acestui proces, rezervele de yeni ale bancilor depaseau 31 trilioane, de aproape 7 ori mai mult decat era necesar. Efectul major al QE asupra bondurilor japoneze s-a simtit la aproximativ 2 ani dupa incepere. Cand a devenit clar ca politica mentinerii dobanzilor la 0% va dura pana cand inflatia anualizata la nivelul consumatorilor va fi pozitiva, altfel spus deflatia va fi eradicata, randamentele bondurilor la 10 si 30 de ani s-au prabusit, atingand minime istorice. De asemenea, indicele japonez Nikkei 225 a atins un minim al ultimilor 20 de ani. In cele din urma, prin interventii ale BoJ care sugera ca randamentele sunt exagerat de mici, “bubble-ul” s-a spart, iar randamentele s-au triplat in numai 3 luni. Apoi, autoritatile japoneze au “blocat” limita de variatie a randamentelor la 10 ani intre 1,25% si 2%, atragand investitorii japonezi si astfel mentinand in mod artificial dobanzile la un nivel scazut, desi inflatia explodase ca urmare a fluxului de lichiditate introdus la inceput in piata.

Se poate spune ca in cazul Japoniei aceasta strategie a functionat in cele din urma. Insa, QE implica multe riscuri si urmarile pe care le poate avea sunt greu de anticipat. In primul rand va contribui la expansiunea acestui “bubble” in piata bondurilor. In al doilea rand incercarea de a evita o “depresiune deflationista” ar putea avea ca efect secundar in timp o explozie a inflatiei. Si nu in ultimul rand, va distorsiona imaginea reala a economiei , iar acest fapt se va observa cel mai bine in evolutia burselor. Revenind la exemplul japonez, dupa anuntarea planului Nikkei 225 a crescut peste 10% intr-o saptamana, extinzandu-si apoi aprecierea la peste 20% in doua luni. Dupa aceea a urmat un puternic trend descendent in care indicele a pierdut 45%.

Ce va urma

In concluzie, nu putem anticipa foarte precis ce consecinte va avea noua si ultima strategie pe care Federal Reserve o are la indemana pentru a salva economia. Aproape singur insa, va crea un “bubble” in piata bondurilor americane cu maturitate pe termen lung. Daca planul va fi dus la bun sfarsit economia SUA va iesi din recesiune si, in mod paradoxal, spargerea unui “bubble” va fi de aceasta data benefica pentru economie. Daca nu…

Citeste si comenteaza pe Blog to market.