In fata esecului masurilor succesive adoptate de Statele Unite si de Europa pentru revitalizarea pietei creditelor, guvernele ar putea recurge rapid la ultima optiune: nationalizarea, pur si simplu, a bancilor si a activelor toxice, relateaza AFP.

De la debutul crizei, bancile centrale au injectat sute de miliarde de dolari in sistemul bancar extinzand, totodata, lista activelor pe care le-au acceptat in contrapartida pentru fondurile imprumutate.

Dar, desi au recapitalizat bancile, nu au ajuns la rezultatul dorit - reluarea creditarii catre intreprinderi si gospodarii.

"Bancile continua sa detina stocuri importante de active toxice de care nu reusesc sa se debaraseze", astfel incat lipsa de incredere persista, explica Charles Wyplosz, profesor de economie la Institutul pentru inalte studii internationale de la Geneva.

In fata nevoii unei actiuni urgente pentru a evita un faliment bancar in lant, ideea nationalizarii bancilor castiga teren.

Britanicii de la Northern Rock sunt detinuti in proportie de 100% de stat, in timp ce participarea guvernului de la Londra in capitalul RBS va ajunge in curand la 70%. In Germania, Commerzbank a fost si ea partial nationalizata, la fel si grupul olandezo-belgian Fortis si banca franco-belgiana Dexia.

Si in alte zone ale Europei - Irlanda, Austria, Portugalia sau Letonia - au avut loc sau sunt in curs de a fi operate nationalizari de banci.

Peste ocean, guvernul federal ar putea cumpara gigantul Citigroup, ale carui actiuni sunt la cel mai scazut nivel sitoric.

Dar nationalizarea este o solutie "excesiva, care apartine unei alte epoci si care nu garanteaza buna guvernanta". In plus, este rau primita de piete, explica Jezabel Couppey-Soubeyran, de la universitatea Panthéon-Sorbonne.

"Ar costa miliarde" de euro sau de dolari, afirma Jean-Pierre Patat, consilier la Centrul de studii prospective si informatii internationale (Cepii).

Charles Wyplosz crede ca nationalizarile au devenit indispensabile in anumite cazuri, in conditiile in care injectiile partiale de capital nu sunt suficiente.

O alta optiune ar fi crearea unor structuri publice pentru "activele toxice", care sa rascumpere de la banci aceste active la preturi reduse si sa incerce sa le lichideze, pentru a asana bilanturile bancare si a pune punct crizei de incredere.

O idee luata in calcul de Statele Unite si la care reflecteaza si guvernul belgian: "Mi se pare o solutie eficienta", afirma Charles Wyplosz. Aceeasi opinie este impartasita de Patat si Couppey-Soubeyran.

In Franta, formula reaminteste de CDR, creata dupa salvarea Credit Lyonnais in anii 1990.

"Situatia este insa foarte diferita", sustine Wyplosz: "In acel caz am avut de-a face cu erori catastrofale dar nu era vorba de ceva sistemic".

"Astazi, absolut toate bancile sunt afectate", in intreaga lume, a continuat el. Printre altele, el noteaza faptul ca, prin achizitionarea activelor toxice la preturi mici, "contribuabilii ar putea face, pe termen mediu, o afacere foarte buna".

Pentru Jean-Pierre Patat, cea mai eficienta solutie ar fi garantarea tuturor tranzactiilor interbancare, pe modelul adoptat de Marea Britanie in luna octombrie a anului trecut.

"Este un remediu care trebuie folosit, dar nu este suficient in sine", a nuantat insa Wyplosz.