Dupa cum probabil ati aflat deja, Barack Obama doreste sa limiteze la $500.000 pe an salariile Executivilor aflati in fruntea companiilor care primesc ajutor de la Guvernul SUA iar eventualele bonusuri nu pot fi oferite decat sub forma de actiuni (stock options) si pot fi retrase din companii doar dupa ce ajutoarele guvernamentale vor fi returnate.
La prima vedere, se pare ca toata floarea managementului bancar american va fi nevoita sa isi reduca cheltuielile, sa se mute din case in apartamente, sa inlocuiasca avioanele personale cu masini, sa renunte la vacantele exotice si sa viziteze mai rar terenurile de golf. Lucrurile nu stau insa asa.
La o privire mai atenta, vedem ca aceasta masura nu se aplica retroactiv, ceea ce inseamna ca toate companiile care au beneficiat deja de ajutor guvernamental (din pachetul de $700mld aprobat in octombrie) vor fi obligate sa aplice aceasta masura doar daca vor solicita noi ajutoare, situatie care ma duce cu gandul la faptul ca prin aceasta “gaselnita”, Obama nu intentioneaza sa reduca in vreun fel costurile ci sa dea doar o lovitura de imagine.
In acest moment, doar 37% dintre americani mai sprijina programul anticriza propus de noul presedinte in timp ce 43% sunt impotriva (procentul celor care sustin programul scade pe zi ce trece – au fost 45% in urma cu doua saptamani) iar in acest context, Barack Obama trebuia sa anunte o masura populista prin intermediul careia sa mai linisteasca spiritele in randul contribuabillilor americani nemultumiti de faptul ca, dupa ce Administratia Bush a cheltuit in ultimele luni sute de miliarde de dolari fara nici un efect vizibil deocamdata, acum noua Administratie ar putea proceda la fel cu cele $800-900Mld cat reprezinta suma alocata planului 2 de ajutorare a economiei americane.
Exista in SUA un puternic curent de opinie favorabil ideii ca lacomia Executivilor de pe Wall-Street sta la originea acestei crize iar cum politica este aceeasi peste tot, indiferent cat de popular este Obama acesta nu isi poate permite sa ignore marea masa a platitorilor de taxe care se vad acum pusi in situatia de a plati nu doar cate $5.000 pe cap de locuitor cat reprezinta cele $1,5 trilioane aferente celor doua planuri anticriza, ci si bonusurile exorbitante incasate de catre cei aflati in fruntea companiilor salvate de la faliment cu bani publici.
Desi o masura corecta din punct de vedere moral, transpunerea in practica a intentiei Guvernului american de limitare a salariilor se va lovi de obligatiile contractuale pe care companiile le au fata de cei care le conduc, fiind putin probabil ca un CEO al unei companii mari sa accepte fara lupta un salariu de „doar” jumatate de milion de dolari, desi s-au mai vazut minuni - Edward Liddy, noul CEO al AIG va primi $1 in 2008 si 2009. Principalele companii vizate de masura lui Obama vor fi Citigrup, Bank of America, AIG, GM, Chrysler si Ford.
Cat priveste Romania, sper doar ca statul roman nu va fi pus in situatia de a pompa bani in sistemul bancar sau in alte companii private pentru ca in acest caz, Executivii romani platiti acum cu salarii ce depasesc de zeci de ori venitul mediu pe economie, ar putea fi nevoiti sa lucreze pe un salar lunar de 4.800 de lei cat reprezinta leafa maxima in companiile de stat. Iar o asemenea situatie ar genera probabil comportamente de genul celor descrise de Dan in jurnalul unui bancher.
Citeste si comenteaza pe Khris.ro.
0
1
