In cei 75 de ani de existenta, notiunea de secret bancar a suferit transformari, presiuni, precizari, complicatii sau, vorba Leliei Munteanu, iscusintze, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Iata cateva dintre acestea:
1929: In timpul crizei economice mondiale, oamenii care mai aveau ceva banuti si`au dosit averile in Elvetia. Franta si Germania , vazand cum le fug capitalurile din tara, au facut presiuni asupra bancilor elvetiene, ca sa afle ce, cum si mai ales cine.. Nu le`a folosit la nimic.
1934: Secretul bancar devine articol de sine statator in Legea bancara elvetiana. Legea proteja depunerile in bancile elvetiene chiar si impotriva unor actiuni in justitie ale unor state terte. E ca si cum as decide ca la mine in casa pot ascunde bombe nucleare si ca fac ceva pe legile internationale. Ei bine, Elvetia a putut face asta.
1945/46: Supusa unor presiuuni de catre Aliati, autoritatile federale din tara cantoanelor se vad obligate sa furnizeze date privind averile incredintate de fostii sefi ai Reichului german. E vorba de bani, lingouri, bijuterii etc. Aici, elvetienii nu prea au avut ce comenta, Acordul de la Washington fiind foarte explicit.
1962: Sub presiunea Congresului Evreiesc Mondial, Consiliul Federal a adoptat un articol de lege prin care se obliga sa anunte titularii fondurilor financiare si ai bunurilor celor care nu au mai dat semne de viata dupa 9 mai 1945.
1977: Izbucneste scandalul Chiasso. Cativa bancheri ai Crédit suisse au infiintat o societate paravan - “Texon” – cu sediul in Liechtenstein, prin care spalau banii proveniti din Italia. In urma scandalului, bancile elvetiene s`au angajat sa controleze originea fondurilor care le sunt incredintate.
Anii 80-90: Elvetia e sub tirul acuzatiilor de spalare de bani proveniti in principal din businessul cu droguri (”pizza connection”), ca si de dosire a banilor unor dictatori ca Ceausescu, Marcos, Mobutu, Taylor sau Duvalier. Abia in 1997 a fost adoptata o lege prin care Statul se obliga sa raspunda favorabil cererilor vizand aceste fonfuri. Legea impotriva spalarii banilor a intrat in vigoare in 98.
1996-1999: In urma unor presiuni internationale, comisia Volcker si apoi comisia Bergier studiaza rolul Elvetiei in timpul celui de`al doilea Razboi Mondial. Membrii comisiilor capata acces la datele solicitate si liste intregi de nume –detinatori de conturi la bancile helvete sunt publicate in media.
2001: Dupa atentatele din 11 sept. Elvetia accepta sa ajute SUA in cautarea fondurilor care alimenteaza terorismul. Dupa care, invocand secretul bancar, nu mai face public niciun nume.
18 februarie 2009: UBS varsa 780 milioane de dolari Statelor Unite si ofera circa 300 de nume ale unor titulari de conturi din bancile sale, pentru a pune capat diferendului fiscal. Cu IRS`ul nu te pui, ca ti`o iei.
Sa vedem ce va urma.
Citeste si comenteaza peblogul lui Dan Popa.
