In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber pline de platitudini ucigatoare de neuroni. Daca exista vreun efect al acestor intalniri, acesta este pe termen foarte scurt ( una - doua zile) si se observa in principal in pietele care au nevoie de scuze pentru a continua un trend (vezi piata marfurilor in prima jumatate a lui 2008). Frivolitatea acestor intalniri devine evidenta daca stergem de praf declaratiile ceva mai vechi si le analizam in lumina evenimentelor actuale. Foarte putine din discutiile acestor intalniri trec testul timpului. Sa luam ca exemplu forumul economic global de la Davos, 24 - 28 ianuarie 2007:

* - Pregatindu-se pentru Miss Univers, Tony Blair se declara optimist in privinta comertului international, incalzirii globale si a situatiei din Africa.

* - Gordon Brown, in prezent vazut de unii ca salvator de sisteme bancare, vorbea despre Web 2.0.

* - Coca Cola si Ernst & Young laudau Rusia pentru progresele facute in atragerea investitorilor. Ministrul rus al comertului declara despre procesul de privatizare: “you should sell everything that can be bought and if it can be bought it should be in private hands”, ceea ce se poate traduce prin: trebuie sa vinzi ceea ce trebuie sa vinzi.

* - Pe atunci premierul Ungariei, Ferenc Gyurcsany vorbea despre reforma intr-un mod atat de general incat folosea cuvantul “buzzword” in discurs.

* - Angela Merkel, intr-o declaratie la concurenta cu cea a lui Tony Blair: globalizarea trebuie sa ofere oportunitati tuturor.

* - Reuters organiza o conferinta de la Davos in Second Life. Conferinta avea parte si de un protestatar. S-a scris istorie in acele zile …

O tema ceva mai serioasa

Si totusi, de ce ne-ar interesa ce s-a discutat la Davos in 2007? Pentru ca in aceasta supa a platitudinilor a existat si consistenta. Printre sutele de declaratii insultatoare prin banalitatea lor s-a strecurat si ceva substanta. In cadrul unei sesiuni pe tema “Pot bancile centrale sa controleze riscurile financiare globale?”, Jean-Claude Trichet a facut unele comentarii foarte interesante:

Observam elemente ale pietelor financiare globale care nu sunt stabile. Nivelurile scazute ale dobanzilor, spread-urilor si premium-urilor de risc sunt factori care pot duce la reevaluarea anumitor active.

Exista atata creativitate pentru instrumente financiare noi si complexe incat nu intelegem exact unde sunt riscurile. Incercam sa intelegem ce se intampla, dar este o mare provocare.

Bancherii centrali au reputatia de a face declaratii vagi. Nu este deloc cazul aici. Ceea ce spunea Trichet in ianuarie 2007 trebuia luat ca un avertisment serios de catre patricipantii la piata. Mesajul lui Trichet este cat se poate de concis: Exista un apetit prea mare pentru risc, ceea ce poate destabiliza pietele financiare. Noile instrumentele financiare au patricipat la iluzia disparitiei riscului. Cand adevaratul nivel al riscului va fi observat, aceste instrumente vor suferi o depreciere notabila.

Toate acestea ne-au devenit prea cunoscute in ultimii doi ani. Spread-urile au crescut, distrugand, in doua lupte separate, piata CDO-urilor si a CDS-urilor. Reevaluarea negativa a acestor active a dus la necesitatea cautarii de nou capital din partea institutiilor financiare, tocmai intr-un moment in care investitorii nu mai erau dispusi sa-l ofere. Intr-un final problemele din sistemul financiar au lovit serios economia globala.

S-ar putea spune despre avertismentul lui Trichet ca a fost facut prea tarziu. Prea multe active cu prea mult risc fusesera deja cumparate mult prea scump. Este adevarat ca raul fusese facut, dar sa nu uitam pietele de capital au continuat sa creasca pana in octombrie 2007, iar in unele colturi ale lumii apelul la moderatie nu a fost auzit decat spre sfarsitul lui 2008. In timp ce conducatorii planetei faceau schimb de “buzzwords” la Davos, Jean-Claude Trichet spunea niste adevaruri plictisitoare si neplacute, pentru care putini aveau urechi. Asta pana cand lumea a constatat pe cont propriu magnitudinea acestor adevaruri.

Citeste si comenteaza pe Blog to market.