Potrivit blogului ziarului Libération, BNP Paribas intentioneaza sa achite traderilor sai bonusuri mai mari ca cele din 2008 cu circa un miliard de euro. De altfel, banca si`a constituit provizioane in acest sens. Intrebat fiind despre nivelul exact al acestor sume, directorul general al BNP, Baudoin Prot, a refuzat sa raspunda. Ceea ce e oarecum discutabil. E normal ca traderii care fac bani sa fie platiti bine. Nu e normal sa ancorezi veniturile lor de profiturile pe care le obtin, mai ales atunci cand ele se fac pe seama unor operatiuni care lasa deoparte riscul. In felul acesta, nu facem altceva decat sa punem bazele viitoarei crize. Normal ar fi ca tot acest segment sa fie mai bine reglementat, in sensul de a modera riscurile. Stiu un trader local care a incasat anul trecut un bonus de 3 mio EUR (sau cel putin asa imi marturisea el), recunoscand ca de multe ori risca la limita inconstientei. El mi-a spus ca se fac bani frumosi atunci cand castigi.
In momentul in care pierzi, banca te poate zbura fara nicio remuscare. De stress, traderii romani lesina. In Asia sau SUA, unde se joaca si pe mize mai mari, se si moare. „Al nostru lesinase de stress, auzind ca toata miza lui pe forint fusese gresita. Nu pariase mult, circa un milion de euro, dar erau bani pierduti pentru banca”.
Cum se face tradingul?
„Ai de urmarit doua componente; una pe pietele valutare din afara, iar cealalta de pe piata noastra. Pe piata externa, trebuie sa reglezi pozitia bancii pe care o reprezinti. De pilda, banca ta are de platit clientilor dobanzi scadente si are nevoie de lei. Ca sa-i obtina, vinde euro. Sau invers. Poate avea nevoie urgenta de euro sau lira sterlina pentru a achita un imprumut extern si trebuie sa vanda lei. Atunci intervii tu. Intri in piata si te orientezi. Nu intotdeauna insa vinzi sau cumperi moneda de care ai nevoie in mod direct. Uneori iesi mai avantajat printr-un schimb incrucisat. Cumperi forinti din Ungaria, ii vinzi pe piata din Uruguay si in loc, iei moneda de care ai nevoie, daca si cursul e bun”, explica dealerul. El mai spune ca cele mai mari riscuri sunt pe piata operatiunilor speculative. „Operatiunile speculative sunt cele mai dure. Daca legea lui Murphy are un loc unde se aplica la fix, ringul licitatiei valutare e locul ala. Toate calculele, toate legile economice, trendurile, toate sunt de partea ta si teoretic, achizitia ta e suta la suta un castig. Ei bine, dupa ce intri in piata, castigul teoretic devine pierdere certa”, explica dealerul. Profitul sau pierderile pot fi decise de evcenimente aleatorii, cum ar fi o explozie undeva pe glob. Noroc ca riscurile la care e supus un dealer sunt limitate de sumele pe care acesta le poate juca pe piata. „Incepi sa speculezi miscarile de pe piata. Stii ca euro dolar e 1,40 si dupa ce te uiti pe stiri si citesti analizele grafica de pe monitor, te blindezi cu indicatorii macro, si iti spui ca cursul va merge in 1,41. Si-atunci cumperi. Dupa ce ai cumparat, te trezesti ca nu stiu ce explozie a avut loc intr-o zona, nu vreau sa dau nume, si tie ti s-a dus dracului afacerea. Ai pierdut. Noroc ca banca are limita de dealer, adica nu poti juca sume de ordinul zecilor de milioane de euro. In funtie de banca, de functia pe care o ai, un dealer poate juca intre 2-8 milioane de euro, iar un arbitru, 12-18 milioane. Daca eu pierd, poate un coleg castiga mai mult si banca isi are acoperita eventuala paguba. Asta e jocul”, precizeaza traderul.
Diferente
E drept, conditiile de lucru nu se compara. In strainatate, ai cate un dealer la cate o pereche de valute. In Romania, lipsa de specialisti isi spune cuvantul. „La noi, sunt pana in 20 de oameni pe arbitraj, fata de alte state care au cate 200. Acolo au dealeri specializati pe perechi de valute (dolar-sterlina). Aia doar asta fac: se uita la cursurile perechii pe care sunt specializati. Si daca ii trezesti la 4 dimineata, ei pot sa-ti spuna cum s-a miscat raportul valutar de care raspund in ultimele zile, pe ore. Si mai e o fierenta, daca tot vorbim de piata externa. Unele state au si servicii de arbitraj de noapte. Gandeste-te ca piata asta e una non-stop. Prima intra Europa, apoi, America. Dupa ce americanii termina teoretic licitatiilea, intra asiaticii”, precizeaza traderul local.
La noi, ca la noi
Cat despre piata interna, aici lucrurile sunt mult mai simple. „Piata noastra interbancara e mult mai laxa. Iar daca mai intervine si BNR, oricum nu ai ce sa faci. Te aliniezi trendului sau pierzi. Piata monetara romaneasca e si usor lichida. Pe piata noastra trebuie doar sa iti cunosti limitele pe care banca ta ti le impune. Ca jucator, esti fireste, obligat sa urmaresti sa aduci bancii tale profit. Nu poti vinde la infinit euro si nu poti cumpara la infinit euro. Trebuie sa te incadrezi in niste limite stabilite strict de BNR. Joci dupa regulile lui Isarescu. Dar oricum, e mult mai simplu, pentru ca pietele noastre nu dispun de instrumente sofisticate, cum sunt cele din strainatate. La noi, pana si hedgingul valutar se face intr-o forma oarecum primara, fata de modul in care se „hedguiesc” marile banci. Noi nu avem o asa o experienta in domeniul asta, ca sa ne permita existenta unei piete similare celor din Vest”, conchide dealerul roman.
Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.
