Tintirea directa a inflatiei a facut necesara bazarea BNR (si a bancilor centrale in genere) pe canalul ratei dobanzii si pe cel al creditului, mai mult decat pe cel al cursului de schimb in transmisia efectelor politicii monetare.
Pentru Banca Centrala este astfel foarte important sa inteleaga cu rigoare viteza si masura in care rata dobanzii practicate de ele modifica rata inflatiei. In mod special, este zuper important sa se analizeze daca transmisia efectelor ratei dobanzii de politica monetara asupra ratelor dobanzii pe termen lung stabilite pe piata si asupra ratelor dobanzii comerciale este completa, avand in vedere ca este prima etapa in mecanismul de transmisie a politicii monetare.
Daca transmisia efectelor ratei dobanzii de politica monetara nu este completa, impactul masurilor de politica monetara prin canalele creditului, al ratei dobanzii sau al cursului de schimb va fi mult diminuat, ceea ce intr]un limbaj slang, ar insemna ca’i naspa.
O trupa de economisti inteligenti din Banca Centrala a Austriei au elaborat un studiu din care a rezultat ca in general transmisia este incompleta, iar reactia la modificarile ratei de politica monetara este lenta.
Baietii au procedat asa: au luat cinci banci centrale din Europa de Est (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia si Slovenia) si au cercetat cand si cu ce intensitate se modifica dobanzile la credite si depozite atunci cand respectivele banci isi modifica dobanzile cheie. Practic, s’au uitat la la intregul lant al mecanismului de transmisie de la rata dobanzii de politica monetara via depozite si credite bancare pentru persoane fizice, printr-un model VAR (cu autoregresie cu vectori). Pentru a corela raspunsul cu ceea ce se intampla si in alte state mai vestice, au inclus in studiul lor si Austria, Germania si Spania. Auzisera ei ca in respectivele tari, reactia e muuuult mai iute ca in Est si si-au propus sa se convinga cu ochii si cu pixurile lor.
Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.
