Guvernele care au intervenit pentru a sustine institutiile financiare in timpul crizei financiare globale vor fi nevoite sa se pregateasca pentru o implicare pe termen lung, de cinci pana la sapte ani, inclusiv prin pastrarea participatiilor dobandite in timpul crizei, se arata intr-un raport al PricewaterhouseCoopers. Complexitatea situatiilor individuale ale institutiilor financiare, conditiile dificile de piata si un climat nefavorabil pentru vanzarea de active vor face din ce in ce mai putin probabila vanzarea detinerilor statului in sectorul financiar pe termen scurt.
“Realist vorbind, pentru foarte multe state vor fi necesari cativa ani pentru a-si lichida participatiile in institutiile financiare. Nu este deloc nerezonabil sa ne asteptam ca acest proces sa dureze doi sau trei ani, termenul ajungand la cinci sau sapte ani pana cand statele sa poata sa lichideze in totalitate detinerile din sistemul financiar si garantiile aferente", a declarat Jan Sturesson, global government leader PricewaterhouseCoopers.
El a mai spus ca pe termen mediu sunt necesare planuri credibile si sustenabile pentru diminuarea deficitului bugetar prin gestionarea datoriei publice ajunsa la un nivel fara precedent, prevenirea unei stagnari economice de durata si prevenirea limitarii optiunilor in privinta politicilor economice.
“Prin pastrarea unor detineri semnificative in institutiile financiare pe o perioada lunga de timp, statul va fi pus in situatia de a gestiona trei provocari majore: sa fie perceput drept “bun proprietar” care se concentreaza atat asupra obiectivelor sociale si economice pe termen lung, cat si asupra tintelor financiare pe termen scurt, sa reconstruiasca increderea esentiala pentru functionarea eficienta a sistemului financiar, si sa implementeze planuri credibile pentru a face fata deficitelor bugetare”, a spus Jeremy Scott, presedintele pentru servicii financiare al PricewaterhouseCoopers.
Jan Sturesson a mai spus ca raportul PwC arata ca actuala legatura directa a sectorului public cu cel privat are un numar de implicatii care nu se refera doar la salvarea institutiilor financiare dependente de ajutoarele de stat, sau de sectorul bancar perceput acum ca fiind slab. In principal, aceasta legatura directa va avea un rol important de jucat in reducerea deficitului bugetar si de refacere a increderii consumatorilor si a companiilor, atat in guverne, cat si in sectorul financiar.
Specialistii arata ca, pe baza experientelor salvarii institutiilor bancare in tari precum Suedia, Norvegia si Japonia, si a privatizarilor bancare recente din Europa Centrala si de Est, asteptarile actuale privitoare la vanzarile rapide ale detinerilor statului nu sunt realiste.
"Lectia cheie a privatizarilor institutiilor financiare sau a societatilor comerciale derulate in trecut este ca entitatile oferite spre privatizare trebuie sa fie ”curatate” inainte de a fi scoase la vanzare", se arata in raport.
Acolo unde statul nu a nationalizat deja bancile cu probleme, acesta trebuie sa creeze mecanisme pentru a gestiona activele neperformante, ceea ce ar putea include crearea de banci care sa gestioneze active neperformante (”bad banks”) sau a altor vehicule de securitizare a activelor pentru ca atunci cand o banca este reintrodusa in sectorul privat sa fie intr-o situatie financiara buna.
