Spus pe sleau, Guvernul, impreuna cu BNR, au de facut un singur lucru in 2010: sa reporneasca economia. Treaba foarte dificila, cata vreme pentru asta ai un buget ca un corset care abia te lasa sa respiri, duci lipsa de imaginatie economica, iar FMI iti spune verde in fata ca daca mai vrei sprijin financiar, trebuie sa reduci cu 3 miliarde de euro cheltuielile. Repornirea economiei depinde insa de problemele cu care ea acum se confrunta. Luate pe rand, probleme mari sunt urmatoarele:

  • Somajul

Avem circa 750.000 de someri, iar la anul am putea depasi milionul. Interesant este ca majoritatea celor ajunsi someri in acest an, 340.000, provin din sectorul privat. Desi sunt dublu fata de “balastul” de la stat, cand au fost dati afara, nimeni nu a urlat ca moare economia, ca e o greseala, ca se anuleaza gravitatia samd.

Cand e sa dai insa afara 150.000 de bugetari, ai crede ca e capatul lumii. Aici, Guvernul are doua variante: ori taie coada pisicii si disponibilizeaza personalul excesiv din aparatul de stat, ori apeleaza la solutii gen “zile libere neplatite”. Personal, inclin spre prima varianta. Variante de lucru: bugetarii disponibilizati sa poata fi preluati de firmele private. Acestora (privatilor) sa li se acorde facilitati la plata CAS sau a altor taxe/impozite.

  • Reluarea creditarii

Este esentiala pentru economie. In acest moment bancile prefera sa imprumute Statul pentru ca e in mare foame de bani, in vreme ce firmele si populatia sunt mai vulnerabile in fata crizei financiare. Dobanzile la lei inca sunt mari si asta si din cauza inflatiei ridicate. BNR isi mai poate trece in cont inca o ratare a tintei de inflatie, cu toate ca lumea se confrunta cu scaderi generalizate a preturilor, daca nu chiar cu deflatie.

Dobanzile la imprumuturile in lei vor scadea in 2010, dar cu o viteza foarte mica. Regula e simpla: cand inflatia creste, dobanzile cresc foarte repede. Cand inflatia scade, dobanzile scad foarte greu. In plus, BNR este oarecum sub presiunea adoptarii euro, deciziile ei stand intre urgenta alinierii dobanzilor la cele din zona euro si necesitatea tinerii lor la un nivel ridicat, de teama inflatiei.

Una peste alta, reluarea creditarii firmelor s-ar putea relua abia spre finalul anului, in lipsa acordarii unor garantii de stat, firmelor.

-reforma pensiilor (indexarea cu inflatia, nu cu salariile, eliminarea pensiilor speciale, parametri de pensionare aliniati practicilor din UE)

-Legea responsabilitatii fiscale (limitarea rectificarile bugetare efectuate, introducerea de noi reguli fiscale privind datoria publica si deficitul bugetar primar, infiintarea unui Consiliu fiscal independent, care va analiza prognozele macroeconomice si bugetare)

-Legea unica a salarizarii

Prioritati pe termen scurt

  • Fiscalitate

FMI, de cand se stie, e impotriva scaderii fiscalitatii. Aici, Guvernul va trebui sa mareasca baza de impozitare, daca vrea zile mai senine. Anularea exceptarilor e doar una din solutii. Teama mi-e ca, in loc sa scada TVA la alimentele de baza, sa reduca CAS-ul platit de angajatori, sa elimine orice incertitudini cu privire la nivelul taxarii/impozitarii, oficialii M. Finantelor vor opera la finele primului semestru, majorari ale unor taxe.

Notez in treacat ca desi aplicarea legii responsabilitatii fiscale interzice rectificarile prea dese, am putea asista la “rostogolirea” deficitelor de la un an la altul. Forfetarul, desi nu a ajutat economia, nu va fi scos tocmai din cauza impactului redus la buget. Masura este idioata cata vreme economia Romaniei a ajuns sa se bazeze mult prea tare pe firme mult prea mari. Sunt industrii in care 4% din firme au 80% din cifra de afaceri.

Rezumat, Guvernul ar trebui sa reduca numarul de taxe si impozite si sa imbunatateasca colectarea. O idee a unui economist sef dintr-o banca de top e urmatoarea: un sistem de remunerare a angajatilor administratiilor financiare in functie de rata de colectare. Statul are date contabile de la firme, indatoririle bugetare pot fi calculate usor. Angajatii ar trebui sa primeasca un salariu egal cu un plafon inmultit cu rata de colectare. In paralel, stabilirea de amenzi clare ca procent (mare) din cifra de afaceri pentru cei care nu-si platesc taxele.

  • Deficitul bugetar

Ca sa atingi un deficit bugetar de 5,9% din PIB in 2010 si pe urma, in ideea aderarii la zona euro, de 3% in 2012, e nevoie de restructurari consistente in sistemul bugetar. Asta inseamna ori taieri de cheltuieli, ori cresteri ale veniturilor. Reducerile de cheltuieli inseamna concedii fara plata sau disponibilizari (daca discutam de personalul bugetar) sau renuntarea la alte zone de cheltuieli (reparatii de poduri, scoli, biserici samd). Veniturile pot fi crescute la randul lor prin doua metode mari si late.

Ori imbunatatesti colectarea lor la buget (si reducerea fiscalitatii ar putea face companiile care acum lucreaza la negru sa inceapa sa dea bani Statului), ori cresti taxele si impozitele. Indiferent de caile pe care viitorul ministru de Finante le va aborda, va trebui sa adopte politici economice care credibile, predictibile si coerente.

Prezentarea unui buget multianual pe 3 ani, eliminarea oricaror incertitudini cu privire la nivelul taxarii/impozitarii, cel putin in 2010, sunt necesare. Din pacate, Finantele pastreaza un anumit nivel discretionar, mai ales in ce priveste determinarea structurii veniturilor.

-Buget multianual pe minim 3 ani -Politica fiscala coerenta, fara rectificari bugetare ulterioare -Incadrarea in tintele de la Maastricht (deficit bugetar de 3%, inflatie care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% media europeana, datoria publica sub 60% din PIB, realizarea unui nivel al ratelor dobanzilor pe termen lung care sa nu depaseasca cu maximum 2 puncte procentuale media dobanzilor din cele trei tari cu cele mai mici dobanzi si Respectarea benzilor normale de fluctuatie de ±15% prevazute de mecanismul ratei de schimb cel putin in cursul ultimilor 2 ani inainte de accesul tarii in UEM si inexistenta unor actiuni de devalorizare a monedei nationale in raport cu euro, in cursul aceleiasi perioade.

Prioritati pe termen lung

  • Cursul de schimb

Desi Guvernul nu are treaba directa cu nivelul cursului de schimb, prin politicile fiscale poate incuraja exporturile care aduc valuta in tara si contribuie la stabilirea raportului euro/leu. Partea buna este ca BNR e cu un ochi pe curs si nu ii va permite o volatilitate ridicata. Chiar daca asta costa.

Potrivit unui inalt oficial din BNR, lipsa acordului cu BNR ar fi dus leul la un curs de 6 lei pentru un euro. Asta ar fi insemnat ca economiile populatiei sa scada dramatic (masurate in moneda catre care ne indreptam), firmele si populatia care au credite in valuta sa intre in colaps, iar inflatia sa urce consistent (preturile produselor importate ar fi explodat, la fel ca cel al materiilor prime din care se fabrica produsele in tara).

E posibil ca pana in primavara leul sa se deprecieze usor, dupa care cursul sa coboare catre finalul anului (daca nu vor fi socuri puternice care sa schimbe trendul). Pe scurt, Guvernul trebuie sa incurajeze prin parghii fiscale industria prelucratoare, principalul contributor la export.

  • Investitii straine

Nivelul acestora ar putea scadea in 2010, la fel ca si remiterile muncitorilor romani care lucreaza in strainatate. Cred ca in viitor vom concura tot pe costuri de productie (mai mici), asa ca ar fi necesar un plan de reducere a cotei unice (pentru a tine pasul cu Bulgaria, Slovacia si celelalte tari vecine), mai ales ca, dupa criza, este posibil sa vedem un nou val de mutare spre est a lohn-ului (inspre Ucraina, Balcanii de vest, Caucaz, Kazahstan). Atat timp cat 2-3 tari din zona au o politica fiscala stabila, suntem condamnati sa urmam o politica fiscala bazata pe impozite reduse.

  • Mediul de afaceri

Aici, Guvernul are poate cea mai multa treaba cata vreme economia se bazeaza pe ceea ce oamenii de afaceri produc prin intermediul companiilor lor. Reducerea CAS le-ar prinde foarte bine, la fel ca si instituirea unui credit fiscal pentru cei care investesc sau creeaza locuri de munca.

Reducerea unor taxe pentru cei care preiau din bugetarii care vor fi disponibilizati este iar o solutie pe care Guvernul ar putea-o gandi. Daca insa ne uitam la programul de guvernare, iluziile ne sunt amputate brusc. Sper ca viitorul Guvern sa devina realist si sa isi adapteze deciziile, economiei reale. Sper, chiar daca nu cred ca o va face.

-Imbunatatirea colectarii veniturilor bugetare

-Taierea de cheltuieli in sistemul bugetar cu 3 miliarde de euro -Transparentizarea deciziilor de politica fiscala si reducerea birocratiei

-Investitii in infrastructura

Prioritati pe termen mediu