Treaba e simpla. De cand e lumea, lume si TVA-ul, TVA, Fondul Monetar International stie un singur lucru: taierea cheltuielilor. Nu are mari dileme, strategia lui e cristalina ca Ozana lui Creanga. Pana la urma, FMI are sacul cu bani si daca vrei un imprumut, ii respecti conditiile. Poate insa, ideea acceptarii unui deficit public ridicat era mai buna. N-a negociat insa nimeni, nimic. Investitii publice cat mai mari care sa ocupe forta de munca eliberata din cauza crizei, investitii cu efect multiplicator care sa te scoata din prapastie…Poate ca se putea gandi si o alta varianta. Acum insa e prea tarziu. In Fond si la urma urmei, scrie Dan Popa pe blogul lui.