Cine vrea „pielea” euro? Asta se intreaba in aceste zile grecii, spaniolii si portughezii. Vineri, principalele piete financiare din Europa si-au continuat mersul confuz si isteric. Bursa pariziana a pierdut 3,40%. Cea din Atena, 3,73%. Euro a coborat sub pragul de 1,36 usd pentru prima oara in ultimele 8 luni. Era clar ca ceva se intampla. Atunci cand cineva pierde, altcineva castiga. Dar cine?
- Cine ataca economia Greciei sau a Spaniei?
Cei care se uita pe datele macro ale Greciei, stiu ca economia elena nu justifica panica. E grav, dar nu e de sinucis. Cu toate acestea, cand vine vorba de greci, pietele sar in sus. „Sunt speculate slabiciunile economiei noastre”, urla autoritatile grecesti. „Acum suntem noi atacati, dar urmeaza Spania si Portugalia”, avertizeaza ei, disperati. Cine ii ataca?
O mare banca din SUA, ca sa raspund direct, plus doua hedge funds foarte importante. De ce nu se poate spune numele lor? Pentru ca niciun tribunal din lume nu ar considera ca dispui de probe suficiente. De ce ataca Grecia? Ca sa faca bani. E simplu. Business is business. „Atacatorii” vor sa castige bani creand o stare de panica in Grecia, care sa oblige autoritatile sa urce dobanzile iar speculatorii sa castige. Vorba unui dealer: „Cu astia nu te joci”.
- Cum se fac bani din datoria Greciei?
Intr-o mie de feluri. Pietele financiare sunt atat de sofisticate, incat iti permit acest lucru. Mai intai, sa aruncam o banalitate. Datoria publica e un produs financiar ca oricare altul. Are un pret stabilit prin cerere si fatalmente oferta, exact cum e aurul, barilul de petrol sau cartofii cumparati de mine ieri, din piata Sudului. Daca m-as indoi ca acei cartofi sunt buni, nu i-as cumpara si as avertiza pe toata lumea sa nu-i cumpere. Vanzatorul ar trebui sa scada pretul si ar iesi in final in pierdere. Asa si cu obligatiunile grecilor. Speculatorii spun ca grecii nu au de unde sa isi achite obligatiile financiare. Pietele financiare urasc sa apara sentimentul de frica. Atunci cand teama apare in piata, preturile scad.
Cele doua hedge funds au obtinut un randament de 2% din ultimul imprumut grec (lansat in 25 ianuarie pe cinci ani) si au hotarat sa lanseze un zvon. Imediat piata CDS-urilor, faimoasele credit default swap a reactionat. CDS urile sunt ca un fel de asigurare ca Statul care se imprumuta nu intra in faliment. Preturile lor se formeaza pe o piata opaca si nereglementata.
Vineri, CDS-ul grec era la 428 puncte de baza. Libanul avea 255, iar Marocul, 113. Altfel spus, riscul de faliment al Greciei era de 4 ori mai mare decat al super-economiei marocane. Ceea ce desigur, e complet nerealist, dar piata CDS-urilor nu lucreaza cu chestii realiste intotdeauna. E un fel de Far West.
- Ce fac agentiile faimoase de rating?
Sunt trei agentii mari si late: Standard & Poor’s, Moody’s (ambele anglo-saxone) si francezii de la Fitch. Ele sunt „invatatorii” care dau note oricarei economii de pe Pamant. Asta e treaba lor: sa evalueze cat de stabili sunt cei care imprumuta bani. Notez in treacat ca inainte de criza, niciuna nu a „simtit” ca vine criza. Acum, aceleasi agentii se grabesc sa sufle in iaurt si sa faca indirect jocul speculatorilor. Daca agentiile de rating coboara la B notele lor pentru o economie, aceasta poate sa isi ia adio de la imprumuturi ieftine.
- Solutia impotriva acestor atacuri? Metoda Isarescu
Cum se pot anihila aceste atacuri speculative? Simplu. Prin calmarea pietelor. BCE sa sara in ajutorul Greciei si astfel, cei care au pariat pe falimentul grec, sa piarda. Sunt sume importante in joc. BCE sa faca ceea ce a facut BNR in aceasta iarna, atunci cand o banca a promis clientilor sai ca leul se va deprecia. Saptamanile treceau si moneda romaneasca nu implinea dorintele pariorilor. La un moment dat, satui sa tot astepte, clientii bancii respective s-au saturat sa tot astepte si au dat ordine de vanzare, inchizandu-si pozitiile. Banca in cauza a pierdut masiv, clientii si-au limitat pierderile, iar BNR a facut putin profit. Asta-i viata.
0
12
