Cand vine vorba sa arate frumos, statele nu ezita foarte mult in a recurge la adevarate liposuctii financiare. Cazul Greciei este un mic nodul depistat, ca sa ma folosesc de termeni medicali. Dar istoria ne arata ca poti crapa de nodul, dar sa scapi de cancer. C-asa-i in Finante.
Cati mai tin minte de pilda ca in 1996, Italia a apelat la ditamai JP Morgan ca sa isi reduca deficitul? A facut un swap si a scapat. Atat, un swap. JP Morgan s-a ales cu bani, Italia s-a ales cu finantele curate si iata, toata lumea s-a aruncat sa pupe Piata Endependetii.
Aceeasi Italia a procedat mai tarziu intr-o maniera infinit mai eleganta, vanzand unei societati financiare drepturile asupra biletelor de intrare in muzeele tarii, cu 10 miliarde de euro. In schimb, primea 1,5 miliarde de euro anual, timp de 10 ani. E tot o spalare de bani, dar mai curata oarecum.
Ajungem in 2004. Greii de la Goldman Sachs si Deutsch Bank realizeaza montajul financiar numit Aries Vermoegensverwaltungs pentru Germania. Practic, nemtii se imprumuta la dobanzi mult mai mari decat cele din piata, numai pentru ca datoria sa nu le afecteze conturile publice.
Franta la fel. In 2000, se imprumuta in aceeasi maniera.
Asa ca prostia la nivel de stat nu trebuie sa ne mire. Totul e o chestie de adulter. Daca se afla, iesi escroc. Daca nu se afla, esti un ministru super inteligent.
Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.
