De ce a sfarsit Grecia asa? Povestea esecului unei economii in care libertatea a insemnat “Sa faci orice iti doresti”

Luni, 22 februarie 2010, 23:22 Economie | Finanţe & Bănci

Astazi putem citi cu totii despre problemele economice ale Greciei. In fiecare zi, canalele media de top ale lumii au subiecte despre “tragedia greaca”, prezentand o tara in prag de faliment, indoindu-se de bunele intentii ale noului Guvern, care abordeaza problema doar la suprafata. Acceasi suprafata care “era in regula” pe parcursul anilor precedenti, in vreme ce tara se indrepta cu repeziciune spre epava care este astazi.

Haideti sa incercam sa identificam realitatea care se ascunde sub aceasta fatada, pastrand mereu in minte faptul ca grecii si romanii se aseamana in proportie de 80% (dupa parerea mea). Si daca tragedia greaca nu trezeste Romania, intr-un deceniu (si nu in 3 ca in Grecia) situatia de aici va fi mult asemanatoare…

Grecia s-a alaturat “Pietei Comune Europene” in 1979…

Spre sfarsitul anilor ’70 (1979), cand fostul Prim Ministru al Greciei (mai traziu presedinte) Konstantinos Karamanlis a reusit sa includa Grecia in “Piata Comuna Europeana” (si anume – tradus din Greaca – denumirea Uniunii Europene in acea vreme). Nivelul datoriilor tarii se situa la 25 – 30% din Produsul Intern Brut (PIB), dar nivelul de trai era foarte scazut.

Milioane de greci nu s-au bucurat la punerea bazelor unei societati “capitaliste” normale si invidiau un numar redus de cateva sute de mii, in marea lor majoritate comercianti, “oameni de afaceri” de toate felurile (care se ocupau cu ceea ce in romaneste se numesc “smecherii”). Clasa de mijloc in Grecia era “subtire” la acea vreme.

Din sindroamele trecutului…

Grecii au indurat multe in Primul si cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Razboiul Civil care a urmat a provocat mai multe daune dacat celelalte doua razboaie impotriva celorlati. Toate acestea au generat mai multe sindroame si frici intr-o societate care tocmai iesise in 1974 dintr-o Dictatura Militara dureroasa. Sentimentul de nedreptate, lacomia de a cheltui (ideal pe bunuri din import), nevoia fiecarui grec de a detine o casa PROPRIE, dorinta de a calatori, toate acestea se infiripasera in inimile oamenilor.

Intr-un fel, toti erau indreptatiti. In vreme ce problemele isi facusera deja aparitita, oamenii preferau “adevarul absolut”, care era exprimat doar de liderul partidului politic din care faceau parte. Orice altceva era gresit, si le-a luat decenii sa realizeze ca au ajuns sa fie “surzi”…

Cea mai mare greseala a Greciei: Libertatea inseamna “Sa faci orice iti doresti”

Oamenii tind sa creada ca problema Greciei isi are bazele cu 3 – 5 sau 10 ani in urma. Nu si grecii care indraznesc sa recunoasca care este adevarul. Cea mai mare greseala a Greciei este ca datorita tuturor sindromurilor, a tuturor lucrurilor care ne-au lipsit, a tuturor problemelor prin care am trecut, a tuturor cuceritorilor care si-au dorit sa ne conduca, am dezvoltat o constiinta care ne-a dus la un rezultat total opus: am perceput “Libertatea” ca fiind dreptul nostru de a “face orice, oricand, fara a cere cuiva permisiunea, fara sa ne pese de legi, este dreptul nostru de a actiona liber”. Acest lucru a fost curand transformat in:

“Drepturile mele”

“Este dreptul meu sa muncesc, asa ca vreu sa muncesc pentru Stat. Sau daca muncesc in domeniul privat, ar trebui sa nu ii fie usor sefului sa ma concedieze, fie ca muncesc bine sau nu. Vreau sa muncesc chiar daca sunt sau nu calificat… Nu ai voie sa imi controlezi munca, daca lucrez pentru Stat. Nu imi viola drepturile, sunt liber sa muncesc cum si cand vreau. De asemenea vreau multi bani, in caz contrar voi face greva si voi bloca intreg sistemul. Inutil sa mentionez faptul ca daca muncesc pentru Stat nimeni nu ar trebui sa aiba dreptul sa ma dea afara, am nevoie de siguranta. Si nu in cele din urma, chiar si atunci cand sunt prins ca fur, sau comit alte ilegalitati, nu ar trebui sa fiu concediat, pentru ca nu este corect, imi violeaza drepturile si nu imi permite sa imi mai intretin familia”.

(Rezultatul: Aproximativ 1.000.000 de greci lucreaza pentru Stat, avand salarii mult mai ridicate decat in domeniul privat. Productivitatea lor este foarte scazuta, dar restul oamenilor platesc la nesfarsit miliarde de euro pntru a intretine aceasta “armata” si “drepturile” lor. De aceea toti ceilalti au dorit sa intre in sistemul de Stat, sa… se alature petrecerii).

“Cum imi platesc taxele”

“Nu ar trebui sa platesc taxe, o sa platesc cat vreau eu, atunci cand ma prinzi”. Sunt sute de mii de greci care o duc foarte bine, si nu declara nimic de decenii. Pretind ca fac acest lucru datorita multitudinii de colectori de taxe: “Te voi taxa cat vreau eu, stiu ca esti vinovat de la inceput”. Astfel ca atunci cand un grec a avut posibilitatea sa evite taxarea a fost mandru sa o faca pentru ca…

         1. Stia ca va fi santajat oricum.
         2. Statul Grec nu a apreciat niciodata cinstea finaciala a cuiva.
         3. Nivelul serviciilor sociale oferite de Stat a fost intodeauna redus, nejustificand costurile ridicate.

(Rezultatul: Grecii au evitat taxarea cat de mult au putut  si intreg sistemul de colectare a taxelor a fost construit pe baze gresite, ceea ce i-a suparat pe platitorii de taxe greci si mai mult).

In episodul urmator, “metoda” greaca:
“Cum construiesc”
“Suntem in ilegalitate, asa ca nimeni nu poate sa faca plangeri”
“Cum respect banii Statului”
“Cum procedez cu banii de la Uniunea Europeana”

Articol scris de Ilias Papageorgiadis, fost ziarist, actual antreprenor in Romania