Spuneam cu ceva timp in urma ca urmarea fireasca a actualei crize va fi extinderea ei la nivelul statelor. Ajutoarele pompate in banci și piețe nu au avut efectele dorite(logic din punctul meu de vedere), insa au mutat o mare parte a poverii fiscale din curtea instituțiilor private in cea a statului. Astfel, in timp ce economia continua sa stagneze, statele incep sa tremure deoarece puterea lor de intervenție s-a redus undeva foarte aproape de zero.

Marea eroare comisa de politicieni a fost reprezentata de estimarea greșita a dimensiunii crizei. Daca pana urma cu cateva decenii intervenția statului in economie reprezenta arma suprema de rezolvare a problemelor, actuala criza a spoliat efectiv aceasta percepție, scoțandu-ne in evidența niște state mai degraba impotente, incercand sa stinga un incendiu de proporții cu galetuțe de copii. Ce a rezultat dupa se vede cu ochiul liber: creșterea gradului de indatorare a țarilor pe fondul unei continuari a stagnarii economice.

Marea intrebare care se pune acum nu este legata de economie ci de cum vor reuși statele sa-și faca ordine in finanțe. Iar aici se produce intrarea intr-un cerc vicios: pentru a pune ordine in finanțe este nevoie ca economia sa mearga; in caz contrar se impun optimizari ale aparatului de stat, adica reduceri de personal și de costuri, masuri care transmit impulsuri negative economiei reale.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.